Părinții caută întotdeauna mici indicii care să dezvăluie cine este copilul lor. Are simțul umorului sau este mai serios? Este îndrăzneț sau foarte precaut? Este introvertit sau un extravertit?

Ce reprezintă extraversiunea și introversiunea

Psihologul Carl Jung a fost primul care a dezvoltat această distincție a personalității umane, în anii 1960. Conform acestuia, extravertiții și introvertiții pot fi caracterizați în funcție de modul în care interacționează cu lumea exterioară.

Dacă introvertiții preferă să petreacă timp singuri pentru a-și reîncărca bateriile, extravertiții se simt cel mai bine în compania altor persoane.

Introvertiții sunt persoane liniștite, rezervate și atente, nu caută atenție și nu le place să socializeze foarte mult, pentru că socializarea îi poate face să se simtă epuizați. Pe de altă parte, extravertiții sunt considerați „sufletul unei petreceri” și le place să interacționeze cu ceilalți.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că o persoană introvertită nu va dezvolta anumite elemente de extraversiune în personalitatea lor, și invers.

Indiferent dacă o persoană este extravertită sau introvertită, acest lucru nu înseamnă că aceasta este mai avantajată decât cealaltă, ci pur și simplu că este diferită. 

Cel mai important, nu este absolut nimic în neregulă cu a fi un introvertit! Nu este o slăbiciune sau o tulburare. De fapt, până la 40% din populație sunt introvertiți, ceea ce înseamnă că suntem mulți dintre cei „liniștiți” acolo. De cele mai multe ori sub acoperire.

A fi un introvertit este ceva care nu se va schimba niciodată. Chiar și ca adult, copilului tău încă îi va face plăcere să scrie, să viseze cu ochii deschiși și să petreacă timpul singur. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că creierul introvertiților răspunde la dopamină diferit de creierul extravertiților. Introversiunea (sau extraversiunea) este ceva cu care oamenii se nasc și este determinată, în mare parte, de genele noastre. Potrivit dr. Marti Olsen Laney, în cartea The Hidden Gifts of the Introverted Child, copiii pot începe să prezinte semne de introversiune sau extraversiune chiar în jurul vârstei de patru luni.

Deci, cum sunt introvertitii în copilărie? Nu există doi introvertiți care seamănă exact, dar copiii introvertiți tind să împărtășească aceste șapte caracteristici într-o oarecare măsură.

 

7 Caracteristici comune ale copiilor introvertiți

 

Copiii introvertiți au o lume interioară bogată și vie

Lumea lor interioară a gândurilor și emoțiilor este foarte vie pentru ei. Ei se bazează pe această lume interioară – și pe resursele lor interioare – pentru a-i îndruma, mai degrabă decât să apeleze în mod constant la surse externe pentru validare și sprijin. „În grădina lor privată, departe de lumea materială, se concentrează și descurcă gânduri și sentimente complexe și complicate”, scrie Dr. Laney despre copiii introvertiți.

Datorită bogatei lor lumi interioare, copiii introvertiți se bucură de joacă imaginativă și își petrec timpul singuri. Îi puteți găsi adesea în camerele lor sau în alte spații retrase, făcând activități solitare, cum ar fi citirea, desenul sau jocurile pe computer.

Din păcate, a avea o lume interioară bogată poate fi și o sabie cu două tăișuri, deoarece poate face uneori copiii introvertiți să se simtă izolați și înstrăinați de colegii lor. Ar putea fi văzuți ca „ciudați” pentru că au o gașcă de prieteni imaginari sau pentru că preferă să-și petreacă întreaga perioadă de pauză, singuri sub tobogan. Deci, este important ca părinții copiilor introvertiți să îi ajute să vadă cum natura lor liniștită poate fi o sursă de putere și nu un handicap.

Copiii introvertiți sunt curioși și se implică în aspectele mai profunde ale vieții.

Deși sunt liniștiți, copiii introvertiți sunt extrem de curioși cu privire la lume și nu se tem să pună marile întrebări despre viață. Vor să știe de ce este, cum funcționează ceva sau ce înseamnă un eveniment sau experiență la un nivel mai profund. Uneori, îi surprind pe adulții din viața lor cu nivelul lor de creativitate și rezolvare a problemelor, posedând aparent înțelepciune dincolo de anii lor. Adesea, chiar și la o vârstă fragedă, copiii introvertiți au capacitatea de a ieși în afara lor și de a reflecta la propriul comportament – ceva ce nu toți copiii pot face. Sunt numiți adesea “micii înțelepți.”

Copiii introvertiți observă mai întâi și acționează mai târziu

Când vine vorba de mulțimi și grupuri de joacă, copiii introvertiți vor fi probabil găsiți pe margine (la fel ca adulții introvertiți la o petrecere mare!). Pot părea șovăitori și precauți să se alăture, dar nu neapărat pentru că le este frică. Toți introvertitii tind să „privească înainte să sară” și chiar și introvertitii adulți preferă să aibă timp să se pregătească mental înainte de a socializa. Copiii introvertiți pot „prinde viață” acasă – vorbesc, glumesc și se prostesc – acolo unde se simt cel mai confortabil.

Copiii introvertiți iau decizii pe baza propriilor valori, nu pe ceea ce este popular

Deoarece gândurile și sentimentele lor îi ancorează în interior, copiii introvertiți tind să ia decizii pe baza propriilor standarde, mai degrabă decât să urmărească mulțimea. „Marșează la ritmul tobei lor”, alegându-și propria muzică, haine, spectacole, cărți și hobby-uri în funcție de interesele lor și nu de ceea ce este la modă. Deși acest lucru îi poate pune, din nou, în contradicție cu colegii lor, poate fi și un aspect pozitiv al naturii lor, deoarece înseamnă că sunt mai puțin vulnerabili la presiunea grupului. Copiii introvertiți nu fac lucrurile doar pentru a se potrivi într-un loc.

Copiii introvertiți au nevoie de timp pentru ca personalitatea lor „reală” să iasă la iveală

La fel ca adulții introvertiți, copiii introvertiți se deschid treptat cu oamenii noi și nu veți vedea sinele lor „real” imediat. Ei pot fi liniștiți și rezervați atunci când întâlnesc pentru prima dată pe cineva, dar pe măsură ce devin mai confortabili în prezența acelei persoane, se deschid. Adesea, scopul lor în conversație este să înțeleagă mai bine lumea interioară a lor sau a altcuiva. Apreciază conectarea și cunoașterea cu adevărat a oamenilor la un nivel mai profund. S-ar putea să muncească din greu pentru a încerca să înțeleagă natura umană și ceea ce face pe cineva să vibreze.

De asemenea, la fel ca adulții introvertiți, copiii introvertiți sunt în general buni ascultători, acordând atenție și reținând ceea ce spune cealaltă persoană. Ei pot evita discuțiile mărunte și se pot chiar retrage din conversație dacă nu sunt interesați de un subiect. Au tendința de a vorbi încet, ocazional fac pauze pentru a căuta cuvintele potrivite și  încetează să mai vorbească dacă sunt întrerupți. Ei pot privi în altă parte când vorbesc pentru a-și aduna gândurile, dar mențin contactul vizual când ascultă.

Copiii introvertiți  se pot simți copleșiți în grupuri mari, cum ar fi școlile și grădinițele

De-a lungul anilor, în special în societatea occidentală, valorile noastre s-au schimbat, iar extraversiunea a devenit idealul. Îi lăudăm pe cei care sunt sociabili și vocali, subliniem acceptarea grupului și realizările externe, minimizând reflecția liniștită și luarea cu atenție a deciziilor.

Acest nou standard de extraversiune a fost încorporat în fiecare instituție pe care o vor întâlni copiii introvertiți în viața lor, de la grădiniță până la facultate.De la o vârstă tot mai mică, copiii petrec timp în creșe, grădinițe și școli. Când încep școala, pot petrece 4-5 ore pe zi cu până la 30 de alți copii într-o sală de clasă – cu puțină sau fără pauză de munca în grup și de socializare. Toate acestea pot fi destul de provocatoare pentru introvertiți, scrie dr. Laney, care s-ar descurca mai bine acasă sau în grupuri mai mici în primii ani și se pot adapta mai bine grupurilor mai mari pe măsură ce cresc.

Copiii introvertiți socializează diferit față de copiii extrovertiți

Deoarece introvertitii caută mai degrabă profunzime în relații decât cantitatea, copiii introvertiți pot avea doar unul sau doi prieteni apropiați și îi consideră pe toți ceilalți simpli cunoscuți. Nu vor petrece atât de mult timp socializând, așa cum procedează copiii extrovertiți. Ei simt nevoia să stea singuri după un timp pentru a-și reîncărca bateriile. Dacă există lacrimi, extenuare, o stare proastă sau probleme de somn, acest lucru poate însemna că al tău copilul introvertit este suprastimulat – și pentru copii „mahmureala introvertită” este reală! Nevoia lor de timp pentru ei poate părea ciudată dacă ești un părinte extrovertit; la urma urmei, socializarea oferă extrovertiților energie. Înțelegeți că un copil introvertit are o nevoie foarte reală de a-și reveni după o petrecere de ziua de naștere, o întâlnire la joacă sau chiar doar o zi plină la școală. Nu este nimic în neregulă cu el. Acceptați-l și onorați-i aceste nevoi naturale.

Aici poți găsi câteva sfaturi despre cum să educi un copil introvertit.

Copii introvertiți vs. Copii extrovertiți

Cum se compară copiii introvertiți cu copiii extrovertiți? Iată câteva caracteristici, în general, ale copiilor extrovertiți, rezumate din cartea doctorului Laney. 

Copiii extrovertiți pot:

• Vorbi repede și cu voce tare, cu atât mai mult dacă sunt nervoși.
• Schimbă frecvent subiectele.
• Au capacitatea de a suna ca un expert pe un subiect, chiar și atunci când nu sunt
• Stau aproape de persoana cu care vorbesc.
• Întrerup conversațiile.
• Privesc în altă parte când ascultă.
• Sunt foarte expresivi cu fața, mâinile sau corpul lor atunci când vorbesc.
• Se plictisesc și își pierd concentrarea dacă o conversație durează prea mult timp.
• Se gândesc la majoritatea oamenilor ca la prieteni.
• Se implică rapid în situații noi.
• Se încarcă după activități stimulante – în special cele sociale.
• Se plâng sau se simt epuizați dacă petrec prea mult timp singuri.

Dacă ești părintele unui copil introvertit, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru el sau ea este să onorezi temperamentul lor liniștit. Ajutați-l pe copil să înțeleagă de ce se simte obosit și epuizat după ce socializează. Învățați-i că nu este nimic în neregulă cu nevoia de a petrece timpul singuri și ajutați-l să valorifice punctele lui forte. Tumultul lui emoțional are nevoie de un ghid.

 

Dacă vrei să-ți sprijini copilul introvertit să-și descopere și să-și fructifice darurile, te invităm în „Academia Emoțiilor” – cea mai importantă „școală” pe care copiii de 4 – 12 ani o pot absolvi și singurul program din România în care poveștile cu tâlc, joaca cu emoțiile și încrederea, devin scânteia ce-ți va călăuzi copilul întreaga viață pe drumul cel bun.

 

Mai presus de toate, nu-i lăsați niciodată să creadă că este ceva în neregulă cu ei, deoarece sunt introvertiți. Când îmbrățișăm copii „liniștiți” pentru cine sunt, le oferim încrederea de care au nevoie pentru a se prezenta pe deplin în această lume zgomotoasă.

În calitate de părinte, jucăm un rol imens în modelarea copilului nostru. Dacă și tu crești un copil introvertit, celebrează-i căile liniștite. Învață-l să-și gestioneze energia și să nu se simtă vinovat că are nevoie de timp singur. Dar ajută-l și să-și depășească delicat limitele. Lumea ar putea folosi mai mult din darurile pe care au să le ofere introvertiții, iar noi părinții suntem cei care îi putem ajuta să le descopere și să le fructifice în beneficiul tuturor.