Ți s-a întâmplat vreodată să vorbești despre o lume mai bună? Ai fost rănit de oamenii din jur? Ai rănit la rândul tău? Cel mai adesea, răspunsul la aceste întrebări este unul afirmativ căci avem cu toții lecții de învățat.

Însă, ca părinte, îți dorești ca puiul tău să se confrunte cât mai puțin cu situații dureroase în viață. Și, poate, un prim pas în a contura o lume mai bună începe chiar cu noi și cu copiii noștri. A-i arăta copilului, mai cu seamă prin exemplul personal, felul în care cuvintele și faptele noastre influențează totul în jur poate fi cu adevărat benefic.  

De aceea, capacitatea de a recunoaște sentimentele altei persoane și de a te pune în locul ei pentru a înțelege cum se simte îi permite unui copil să fie sensibil la semenii săi, fără a-și lua durerea sau furia în inimă.

În cartea sa „Cum să-ți ajuți copilul să se conecteze cu ceilalți și să fie mai fericit?”, Michele Borba, expert în parenting, sugerează 4 moduri de a-i ajuta pe copii să înțeleagă impactul acțiunilor lor asupra celorlalți. Aceste moduri de a face lucrurile ajută la cultivarea empatiei copiilor și elimină problema pedepsei pentru acțiuni inadecvate.

Iată care sunt acestea:

1. Observă micile răutăți atunci când acestea apar

  Michele Borba sugerează să procedăm în două etape:

  • descrie ce a făcut copilul;
  • apoi explică modul în care acest comportament este dureros.

 Mulți adulți trec peste acești pași și aplică pedeapsa. Este mai bine să explicăm de ce comportamentul este problematic decât să pedepsim; explicația îi permite copilului să iasă din perspectiva sa personală și să-și cultive empatia.

În acest sens, este esențial ca un copil să înțeleagă că acțiunile lui au un impact asupra celorlalți, dar fără să se teamă de pedeapsă. Scopul educațional aici este cel al empatiei și al responsabilității morale.

  Ex. „A trimite mesaje în timp ce bunicul tău îți vorbește este nepoliticos.”

2. Subliniază modul în care insensibilitatea îi afectează pe ceilalți

Michele Borba consideră că a vedea lucrurile din punctul de vedere al altuia nu este o abilitate care vine din cer. Prin direcționarea gândirii unui copil către gândurile, emoțiile și nevoile celuilalt, adultul îi permit să-și lărgească viziunea.

Această practică este relativ simplă și ajută la cultivarea empatiei copiilor. Întreabă-l doar pe copilul tău atunci când manifestă insensibilitate sau agresivitate:

  • cum s-ar simți în locul celuilalt?
  • ce crede că gândește celălalt?
  • de ce are nevoie celălalt?

Odată ce copilul înțelege problema din punctul de vedere al celuilalt, se poate pune în locul lui concentrându-se asupra emoțiilor, gândurilor și nevoilor sale.

Ex: „Crezi că ție ți-ar plăcea dacă Andrei ți-ar smulge jucăria din mână?”

3. Ajută-l să îndrepte durerea provocată celuilalt

 Îndreptarea durerii provocate celuilalt are mai multe virtuți: permite celui nedreptățit să se simtă pe deplin înțeles și permite copilului care s-a comportat necorespunzător să reducă din sentimentul de vinovăție. Repararea unei greșeli poate lua diferite forme de la cuvinte rostite sau scrise la achiziționarea unei jucarii distruse etc.

Important este ca îndreptarea unei greșeli să provină din inimă (nu să fie impusă sau sub formă de pedeapsă); copilul trebuie să-și exprime regretul în legătură cu comportamentul dureros. Nu este ușor să-ți ceri scuze, dar le arată celorlalți că ții la ei și că bunăstarea tuturor este importantă.

4. Exprimă-ți dezamăgirea și reafirmă așteptările

Acest pas se bazează pe limbajul personal al adulților care vor exprima ce simt despre comportamentul copilului. Michel Borba propune să ne exprimăm emoțiile, cum ar fi tristețea sau dezamăgirea față de comportament, nu față de copilul, apoi să explicăm așteptările în ceea ce privește atenția acordată celorlalți, precum și convingerea noastră că se poate descurca mai bine. Este important să subliniem copilului încrederea în capacitatea lui de a se comporta frumos.

 Ex: „Nu-mi place să te aud spunând lucruri urâte pe la spatele prietenului tău. Pentru mine este important să iei în considerare impactul cuvintelor tale asupra celorlalți.”

„Nu mă simt confortabil să te aud spunând aceste cuvinte. Pentru mine contează să tratez pe toată lumea cu respect. Știu că o poți face și tu.”

În toate aceste situații, sunt două aspecte ce nu trebuie neglijate nicio clipă: fii atent la nevoile copilului tău și nu uita că exemplul personal joacă un rol definitoriu în formarea puiului de om.

Și, da, împreună putem face o lume mai bună. Pentru că atunci când învățăm să trăim în unitate, nu în dualitate, lucrurile se conturează altfel. Ce-i drept, a fi empatic este ceva înnăscut, dar care trebuie dezvoltat și menținut; atunci când copilul observă și imită acțiunile adulților din jur ajunge să înțeleagă treptat ce simt alții, punându-se în locul lor.

Concluzie

Pentru ca un copil să-și dezvolte capacitatea de empatie, trebuie mai întâi să învețe să recunoască ceea ce simte. Trebuie să-l ajuți să spună în cuvinte. Apoi, va învăța să descifreze emoțiile altora. În plus, primirea empatiei de la părinți este esențială pentru ca un copil să o dezvolte pe cont propriu. Această deprindere necesită multă răbdare, ascultare, împărtășire și abilitatea de a reduce nevoia părinților de a prelua controlul asupra unei situații.

Mai multe informații despre cum poate fi privită relația cu ceilalți, găsești și aici

Tu cum procedezi atunci când copilul tău are un comportament nepotrivit?

 

  

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse