A simți uneori anxietate cu privire la necunoscut sau la schimbare este un semn de normalitate, cu atât mai mult când vine vorba despre copii. De aceea, ca și reacție a fricii, anxietatea permite copilului să fie precaut în anumite situații.

Cu toate acestea, dacă un copil mic reacționează exagerat la nou sau la necunoscut, este important să găsim modalități pentru a-l liniști, arătându-i că-l respectăm și că-i înțelegem trăirile.

 

5 cauze majore ale anxietății la copii

În acest sens, specialiști în psihologia copilului vorbesc despre existența mai multor posibile cauze ale anxietății la copii:

 

1. Anxietate legată de frica de abandon

Cea mai mare teamă a copilului este că părinții săi nu îl vor mai iubi și că îl vor abandona. Nu ar trebui să ameninți niciodată un copil cu abandonul; fie chiar și în glumă sau la nervi, evită formulările de genul: „Plec fără tine”, „Te las acolo dacă nu te grăbești”, „Vino aici sau nu mai vorbesc cu tine”etc.

Pe de altă parte, copiii fac față mai ușor separării atunci când sunt pregătiți din timp. Această pregătire poate implica cuvinte, jocuri, povești… De exemplu, poți invita copilul să vă jucați de-a …„Tata pleacă în delegație”, cu joc de rol, personaje sau jucării. Jocurile de ascundere și de căutare pot ajuta copiii mici să înțeleagă că o persoană absentă se poate întoarce.

În acest context, Isabelle Filliozat oferă câteva sfaturi pentru a pregăti copilul pentru o separare temporară:

  • vorbește-i despre persoana care va avea grijă de el; 
  • discută cu copilul ce va face el cât timp ești plecat/ă;
  • vorbește despre adevăratele motive ale separării și despre ce vei face tu în timpul separării;
  • vorbește despre sentimentele tale: „Simt neliniște că nu voi fi lângă tine”, „Te voi suna”;
  • ascultă emoțiile copilului: are dreptul să fie trist, supărat sau temător;
  • pe cât posibil, obișnuiește copilul treptat;
  • pleacă spunând „la revedere” pentru a evita sentimentul de abandon și de trădare;
  • când ești persoana care „rămâne”, ascultă cum copilul vorbește despre persoana absentă: „te gândești la mama / tata? „.

 

2. Anxietatea legată de vină

Bunăoară, pentru a contracara anxietatea culpabilității, Haïm Ginott sugerează mai multe căi pe care le poți avea în vedere:

  • gândește în termeni de nevoi și atașament, mai degrabă decât în ​​termeni de pedeapsă pentru comportamentul inadecvat al copilului;
  • ajută-ți copilul să simtă că este liber să gândească ce vrea fără să riște să piardă dragostea și aprobarea părinților;
  • spune multe în cuvinte puține

 

3. Anxietatea legată de neîncredere sau de nerăbdare

Copiii au nevoie de oportunități în care pot experimenta, lupta și învăța fără a fi apostrofați sau criticați. De aceea:

  • permite copilului să întreprindă o activitate, chiar dacă pare grea sau imposibilă;
  • lăsă copilul să își asume responsabilitatea atunci când se simte pregătit să și-o asume;
  • fii tolerant atunci când este cazul;
  • încurajează-l cu compasiune: Bravo! Ai reușit! Este destul de greu să deșurubezi capacul borcanului!”;
  • permite-i copilului să greșească.

 

4. Anxietate legată de certurile părinților

Când părinții se ceartă, copiii se simt atât anxioși (pentru că simt o amenințare la adresa siguranței lor), cât și vinovați (pentru că simt că au jucat un rol în dizarmonia familiei).

Însă, anxietatea cu privire la certurile părinților poate fi redusă prin:

  • discuții;
  • considerarea copiilor ca ființe și nu ca obiecte (mesageri, spioni, debitori ai dragostei pentru a-i liniști pe părinți);
  • asigurarea copilului de iubirea necondiționată a ambilor părinți (copiii trebuie să fie asigurați că ambii părinți îi iubesc și că nu vor fi implicați într-un război “de gherilă”);
  • oferirea timpul necesar pentru a jeli pierderea securității familiale și pentru a se adapta la noua realitate

 

5. Anxietatea cu privire la moarte

Copiii simt abandonul sau dispariția ființelor dragi cu intensitate. Pentru că, într-un astfel de context, ei suferă și se simt neajutorați, Haïm Ginott recomandă:

  • vorbește-i despre moarte și, mai ales, nu ascunde o dispariție – cel mai bine este să eviți eufemismele; noțiunile de „somn”, „cer”, „odihnă eternă” pot crea confuzie în mintea copilului;
  • acordă copilului dreptul de a fi trist și de a plânge;
  • permite-i copilului să exprime ceea ce gândește – pentru a ajuta un copil să facă față unei morți, îl poți întreba ce îl sperie, ce își imaginează, ce simte;
  • dovedește interes față de emoțiile și de gândurile copilului tău prin ascultare activă.

„Ți-e dor de bunica?”

„Ai iubit-o atât de mult. Și ea te-a iubit și pe tine „.

„Ai vrea să fie din nou cu noi?”

  • cunoaște și susține etapele de doliu – negarea, furia, negocierea, tristețea și, în cele din urmă, acceptarea.

Concluzie

Prin urmare, atunci când copilul tău se află în fața necunoscutului, el poate deveni anxios, deoarece nu are încă capacitatea de a anticipa bine evenimentele sau de a-și exprima bine emoțiile. De aceea, atitudinea ta calmă și liniștitoare îl poate ajuta să depășească o astfel de stare.

În plus, dacă anxietatea copilului tău devine severă, este important să mergi la un medic pentru a primi ajutor de specialitate.

De asemenea, pentru că învață prin imitație, copilul îți poate simți cu ușurință emoțiile și fricile. Din acest motiv, încearcă să rămâi cât mai calm posibil atunci când o situație te face să simți anxietate.

De exemplu, evită să folosești cuvinte catastrofale precum „acest lucru este cumplit” sau „acest lucru nu va funcționa niciodată”.

În acest context, îți propunem EQ Game, un joc educativ dedicat întregii familii cu ajutorul căruia copilul tău va învăța să recunoască emoțiile, să le gestioneze și să le exprime, ca mai apoi să poată să-și regleze propriul comportament în situații de criză, amplificând emoțiile pozitive și cultivând empatia. Îl poți găsi aici.

Tu cum gestionezi situațiile în care copilul tău devine anxios?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse