Dar de ce trebuie să-l învăţ ce e iubirea? Mi se pare absurd. Lasă că descoperă el mai târziu ce e iubirea.

Cam acestea sunt replicile pe care le auzi cel mai des, atunci când propui părinţilor să îşi educe copiii să cunoască iubirea.

Stop! De ce ţi se pare că e un subiect desuet? Probabil că nu te gândeşti la iubire aşa cum îţi propun eu să o faci și consider că e esenţial ca un copil să înţeleagă ce e iubirea, fără să o asocieze cu o relaţie de cuplu.

O greşeală frecventă pe care o fac părinţii este aceea de a asocia iubirea cu o viitoare relaţie de cuplu. Copilul nu trebuie să ştie despre iubire, e prea mic, lasă că o descoperă el. Doar că iubirea este o stare de spirit şi etapa esenţială din dezvoltarea sa personală, emoţională şi psihică.

Aşa că vreau să îţi spun câte ceva despre asta.

Iubirea începe în familie

Iubirea începe în familie. Primul model de iubire a copilului este familia. Primul loc în care copilul ia contact cu ceea ce înseamnă iubirea şi învaţă lecţia iubirii este acasă. Iată cum, încet-încet ne îndepărtăm de prejudecata iubirii care este strâns legată, pentru mulţi părinţi, de maturizare şi relaţiile de cuplu.

Iubirea este esenţa familiei, sau cel puţin aşa ar trebui să fie. În familie, copilul trebuie să vadă, să înveţe şi să trăiască pentru prima dată, sentimentul iubirii. Vorbele frumoase, armonia din relaţia voastră, tonul blând cu care te adresezi copilului, mângâierile, îmbrăţişările şi activităţile desfăşurate împreună – toate sunt bucătăria iubirii.
Când copilul creşte asistând la un astfel de comportament, el devine automat conştient de ce este iubirea.

Cum îţi înveţi copilul ce e iubirea

Iubirea nu trebuie ascunsă de ochii copiilor. Ştii cât de mulţi părinţi nu se îmbrăţişează în faţa copiilor? Dacă îi întrebi de ce, îţi vor spune că nu vor ca el să vadă. De ce? Nu ştiu. Din contră, copilul ar trebui să îşi vadă părinţii îmbrăţişându-se şi trăind armonios.

Mă-ntreb de ce nu sunt şi certurile din familie ascunse de ochii copilului. Abia atunci avem de-a face cu un comportament la care un copil nu ar trebui să asiste.

Dacă nu ai idee cum să îi vorbeşti copilului despre ce e iubirea, poţi face câteva lucruri simple. Iar el va înţelege singur. Şi va perpetua acest comportament.

1. Păstraţi armonia în casă

Dacă sunteţi o familie optimistă, în care domneşte armonia, în care copilul vă poate vedea îmbrăţişându-vă, ajutându-vă la sarcinile casei şi mulţumindu-vă pentru asta, atunci el va putea înţelege ce înseamnă iubirea.

Păstraţi armonia, discutaţi calm, dar nu evitaţi discuţiile în contradictoriu în faţa copilului. Specialiştii susţin faptul că acestea, atunci când se încheie prieteneşte, sunt un exemplu frumos pentru copil. De ce? Pentru că el înţelege că iubirea nu înseamnă perfecţiune, ci armonie, negociere şi final fericit.

Uite ce simplu. În plus, copilul înţelege că o discuţie în contradictoriu nu reprezintă ,,o problemă”, iar oamenii se pot iubi chiar şi când au opinii diferite cu privire la un lucru.

2. Nu uitaţi de complimente

Complimentele sunt semnale care transmit iubire. Iar copilul tău trebuie să ştie ce e un compliment, cum şi când e cazul să îl facă. Ori acest lucru nu îl poate învăţa decât din familie, mediul în care îşi petrece majoritatea timpului. Mai ales în primii ani de viaţă.

Nu evitaţi să vă faceţi complimente în preajma copilului şi, bineînţeles, nu uitaţi să îl complimentaţi şi pe el. O vorbă frumoasă şi o îmbrăţişare îl pot învăţa ce înseamnă iubirea şi cât de multe poate schimba în viaţa unui om.

Îţi vine să crezi că sunt familii în care oamenii nu îşi fac niciodată complimente? Rutina, neglijenţa sau nepăsarea sunt principalele motive pentru care cuplurile şi căsniciile ajung, de multe ori, disfuncţionale, nu lipsa iubirii.

Întreţineţi un comportament afectuos şi apreciativ. Fiţi puterea exemplului pentru copilul vostru.

Îţi recomand EQ Game, jocul care modelează, testează şi educă inteligenţa emoţională. Iată ce metodă simplă de a preda copilului tău lecţiile esenţiale vieţii, fără ședinţe interminabile şi plictisitoare. Aruncă un ochi aici.

3. Iubirea nu înseamnă snobism

Din prea multă iubire, cum spun ei, unii părinţi îşi învaţă copiii cu cine să vorbească, în ce medii să se implice, ce persoane să evite, iar toate acestea pe baza unor criterii absurde: situaţie financiară, situaţie şcolară, culoare.

Mulţi părinţi, în încercarea de-şi arăta iubirea pentru copii şi de a le oferi ce e mai bun, cad în extrema cealaltă. Îşi transformă copiii în nişte mici snobi, cu sentimentul de superioritate şi judecată la îndemână.

Dar aici… nu mai vorbim de iubire. Când îţi înveţi copilul că e mai bun decât alţii şi îi susţii constant această teorie, nu îl înveţi iubirea, ci discriminarea şi snobismul. Până la urmă, dacă suntem sinceri, mereu va fi cineva cu haine mai scumpe, note mai bune, diplome mai multe şi maşini mai frumoase.

Să-ţi spun, pe scurt, o experienţă personală. La grădiniţă, cea mai bună prietenă a mea era marginalizata clasei. O fetiţă de culoare, nou venită, care nu prea vorbea, avea o situaţie financiară precară şi era mai tot timpul singură, în spatele clasei.

Purta toate etichetele copiilor şi părinţilor, iar adesea nici nu mai voia să intre în clasă. Rămânea la uşă şi plângea. Dacă ar fi copilul tău?

Eram singura ei prietenă. Şi eram foarte curioasă să o descopăr.

Când îţi înveţi copilul să evite astfel de persoane, pentru că nu sunt de nivelul lui, îl înveţi tot ce nu e iubirea. Sau îi predai o lecţie falsă a iubirii: aceea materialistă.

4. Acceptă-l

Sunt copiii noştri, dar adesea avem tendinţa de a-i vedea altfel decât sunt. Sau de a-i schimba şi a-i face aşa cum credem noi că ar trebui să fie. Lucru foarte greşit.
Să-i oferi copilului resurse permanente pentru a se îmbunătăţi e una, să îţi doreşti să-l schimbi e cu totul altă poveste. Şi nu are legătură cu iubirea.

Din iubire… nu vrei să-l modelezi pe celălalt pe placul tău, ci să-i cauţi cele mai frumoase părţi şi să-l ajuţi să se descopere şi să strălucească.

Atunci e iubire. Când îl accepţi şi eşti cu adevărat mândră de cum e el. Efectul? Va deveni şi mai bun. De bunăvoie. Ce să facem, asta e mecanismul iubirii şi nu-l poate schimba nimeni.

Când copilul vede acceptare în familie, între voi, dar şi faptul că voi îl acceptaţi aşa cum e, fără să îi reproşaţi permanent ceva, fără să îl comparaţi permanent şi fără să ridicaţi tonul, el se simte iubit.

5. Cerere şi ofertă

Deşi poate sună puţin ciudat, iubirea e şi un model de sistem economic. Metaforic vorbind. Să ceri şi să aştepţi, fără să oferi niciodată în schimb, înseamnă certitudinea că ţi se cuvine, iar celălalt nu merită. Indirect, exact aşa se traduce. Îmi pare rău.

Iubirea înseamnă un circuit permanent între cerere şi ofertă. Când vreau să îmi îndeplineşti anumite nevoi, automat eu deja ţi-am îndeplinit acele nevoi. E un circuit care are la bază iubire, nu compromis. Compromisul e atunci când o persoană doar oferă, iar cealaltă doar primeşte.

Copilul trebuie să înveţe ce înseamnă să oferi şi să primeşti. Învaţă-l să ofere jucăriile care nu-i mai folosesc, hăinuţele pe care nu le mai poartă. Explică-i ca şi el primeşte permanent – şi trebuie să păstrăm un circuit. Învaţă-l să dăruiască şi să primească, fără să se simtă dator sau vinovat.
Iubirea constă în echilibru.

Concluzie

Iubirea începe acasă, iar lipsa ei se reflectă în toate aspectele vieţii viitoare de adult. În relaţii defectuoase, în incapacitatea de a iubi pe cineva, în dificultatea de adaptare, de a-i putea privi pe ceilalţi deschis, de a avea, până la urmă, o viaţă echilibrată.

Iubirea e atât de importantă, dar atât de puţin educată. Nu-ţi lasă copilul să plece din familie fără lecţia iubirii învăţată.