Alimentația este primordială atât pentru noi adulții cât și pentru copiii. Alimentația joacă un rol deosebi în viața noastră, întrucât modul în care alegem să ne hrănim sau să mâncăm influențează starea noastră de sănătate, starea noastră fizică și starea noastră emoțională.
Încă din momentul nașterii, copiii au prefererinta pentru gustul dulce și sărat, ceea ce înseamnă că în perioada de diversificare vor accepta cu ușurință alimentele dulci și sărate. Atât sugarii cât și copiii mici pot învață să accepte o varietate mare de alimente și gusturi prin expunere repetată a acestora. Totul ține de modul de organizare al meselor și alimentelor conținute, precum și de obiceiul sănătos al familiei în care momentele meselor sunt respectate.
Ce înseamnă că momentele meselor să fie respectate?
• orele de masă trebuie păstrate cu aproximație pe durata întregii zile
• atâta timp cât toți membrii familiei sunt acasă, cu toții vor lua parte la servirea felului de
mâncare
• liniștea sau conversațiile plăcute din timpul meselor să fie păstrate, educându-i astfel pe copiii
încă de mici să fie recunoscători pentru hrană ce o avem și pentru importantă ei în viață noastră
• începând cu vârstă de 1 an și jumătate să le vorbim în timpul pregătirii felurilor de mâncare: ce
fel de mâncare pregătim, ce alimente conțin, ce gust au și la ce ne ajută fiecare în parte
• începând cu vârstă de 2 ani ar trebui să le permitem copiilor să ne ajute la așezarea mesei și
strângerea ei
Copiii au nevoie să fie implicați în tot acest process. Așa vor vedea și vor ști cum se pregătește felul de mâncare, de unde vine, cum se numește sau la ce ajută. În felul acesta se vor împrieteni cu el, ajungând ca alimentația să fie hrană și nu mâncare ce trebuie să o mănânce că așa zice Mama sau Tata.
Modul în care alegem să ne hrănim copiii este adânc înrădăcinat și se reflectă în propriile noastre
experiențe cu alimentația din timpul copilăriei noastre.
Să privim cu atenție la modul în care noi ne hrănim, cum ne hrănim și care este tipul nostru de relație cu mâncarea. Putem apoi să vedem cum să educăm copiii noștri cum și cât să mănânce.
Dacă stilul nostru este unul Autoritar, atunci copilul:
• nu va avea alegerea felului de mâncare, căci părintele va alege întotdeauna pentru el, părintele
știind întotdeauna ce este mai bine pentru copilul sau
• nu va avea o relație sănătoasă cu mâncarea, înțelegând că mâncarea este ceva ce trebuie să
mănânce și să nu pună întrebări despre aceasta
• întotdeauna va avea repulsie față de ora mesei sau chiar va refuza să mănânce
• refuzând să mănânce felul principal de mâncare, va opta întotdeauna pentru tot felul de
ronțăieli
• va dezgusta pur și simplu legumele
Dacă stilul nostru este unul Permisiv și Neglijent, atunci copilul:
• nu va respecta nici ora mesei, nici felul de mâncare servit
• se va juca cu mâncarea sau o va refuza pur și simplu căci va ști că va primi altceva în schimb
• va avea oscilatii în ceea ce privește greutatea corporală și calitatea sistemului sau digestiv
• va ști cum să înduplece pentru a nu mânca ceea ce este servit în schimbul a ceea ce îi place lui să
mănânce și în cantitatea dorită
• dacă nu se va întâmpla așa cum dorește el, atunci tantrumurile din timpul mesei vor fi mereu
prezente
Dacă stilul nostru este unul Autorizat, (stilul în care copiii cunosc limitele până unde se poate merge),
Sentimentele alegerilor lor alimentare vor fi luate în seama și respectate după cum urmează:
• copilului i se prezintă 2 feluri de mâncare ce au fost pregătite, iar din aceste 2 feluri va alege
unul singur;
• deasemenea, va alege și cantitatea de mâncare necesară lui/ei, făcându-l/o astfel responsabil/a
și dându-i încredere în alegerile proprii
• făcând alegeri proprii, copilul va opta de cele mai multe ori pentru o alimentație sănătoasă și
echilibrată, dezvoltând în viața adultă cumpătare și cunoaștere în ceea ce privește modul în care
ne hrănim.
În concluzie, alegerile alimentare ne aparțin întru totul, așa cum modul în care copiii percep legătura cu mâncarea ne aparține.
Este important să:
• creăm o atmosfera propice servirii mesei
• mulțumim pentru alimentele ce le avem și beneficiile ce ni le aduce corpului
• ne hrănim cu alimente și nu mâncăm că să ne umplem
• exemplul propriu va deveni un exemplu benefic pentru copiii nostri
Voi cum alegeți să vorbiți cu copii despre alimentașie? Sunteși pentru educația hrănirii cu alimente sau mâncarea e doar mâncare?
