Emoțiile de bază

Așa cum îi învățăm pe copiii noștri să scrie, să citească, să vorbească politicos, să deseneze, să aibă grijă de sănătatea lor, o mulțime de lucruri care îi ajută să le fie bine, tot așa îi putem învăța despre importanța emoțiilor și îi putem ajuta să-și recunoască emoțiile.

Copiii au tendința de a-și exagera manifestările atunci când nu-și înțeleg emoțiile și nu le pot verbaliza.

Începe să îți înveți copilul despre emoțiile de bază:

  • furie,
  • supărare,
  • veselie
  • frică

Pe măsură ce își va dezvolta capacitatea de a-și înțelege emoțiile și de a le descrie, învață-l cuvinte mai complicate care exprimă emoții precum:

  • frustrare
  • dezamăgire
  • îngrijorare
  • însingurare

De multe ori, copiii, dar și noi, adulții, întâmpinăm dificultăți în exprimarea adecvată a emoțiilor, fie că sunt plăcute (bucurie, surpriză) sau neplăcute (tristețe, frică sau furie).

Emoțiile pot fi copleșitoare de multe ori. Iar neexprimarea lor la momentul oportun poate avea repercusiuni serioase asupra sănătății noastre, activității noastre zilnice. Dar și asupra calității relațiilor cu cei din jur.

Atunci când simțim și exprimăm emoții puternice de furie, teamă sau tristețe și găsim empatie, înțelegere, iubire și acceptarea celor din jur a stării noastre, emoțiile devin mai ușor de gestionat și treptat se estompează.

Copilăria este perioada cea mai intensă din punct de vedere al trăirii amalgamului de emoții puternice zi de zi. Trecerea de la o emoție la alta, de la o stare de liniște și calm la o stare de agitație și tumult poate fi o chestiune de moment.

Nici o emoție nu este greșită, toate sunt naturale, transmite-i copilului tău acest lucru. E important să fii alături de copilul tău în timp ce trăiește emoții puternice, acceptându-le și învățându-l și pe el să le accepte.

Iată cum îți poți ajuta copilul să-și recunoască emoțiile:

  • Oferă importanță emoțiilor

Întrebă-ți copilul în fiecare zi și de mai multe ori pe zi, cum se simte în diverse situații cu care se confruntă pe parcursul zilei.

Atunci când îți povestește întâmplările prin care a trecut la grădiniță, îl poți întreba cum s-a simțit.

Cere-i să ți le descrie cu propriile lui cuvinte. Unii copiii s-ar putea să le dea chiar forma corporală:

”E o tristețe așa mare ca un zmeu”

”Sunt așa de bucuros de parcă m-a cuprins soarele în brațe”

“Sunt așa fruios că îmi vine să lovesc pe cineva”

  • Transmite-i mesajul că și emoţiile neplăcute sunt îndreptăţite şi premise

”Cred ești furios pentru că ai fi vrut să mai rămânem în parc, nu-i așa? ”

”Văd că ești trist, cred că și eu aș fi trist dacă mi s-ar strica jucăria preferată”

”E normal să-ți fie teamă, dar în același timp vreau să știi că ești în siguranță alături de mine.”

”Uneori, când nu spui ce te-a supărat, ai impulsul să îl loveşti pe fratele tău sau începi și arunci jucăriile pe jos”

”Atunci când îmi spui că ești furios sau supărat, eu pot înțelege ce simți și te pot ajuta.”

Astfel, îți ajuți copilul să înțeleagă că exprimarea emoțiilor e un lucru natural.

  • Evită să folosești sintagme precum:

    • ”oprește-te din plâns”
    • ”n-ai de ce să fii supărat”
    • ”te enervezi degeaba”
    • ”termină cu prostiile astea”

În aceste situații opilul se conformeză parțial, își reprimă emoția autentică și apar modalități nesănătoase de a o scoate la suprafață. Dar devine mai târziu rebel sau retras, închizându-se în el sau reacționând agresiv.

  • Jucați-vă jocurile de ghicire a emoţiilor după mimică sau după sunete

EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale  este un joc prin care părintele împreună cu copilul au ocazia să își observe unul altuia emoțiile, stările și trăirile.

Tot prin acest joc avem oportunitatea de a-i valida emoțiile copilului prin jocul de rol în echipă, transmițându-i de asemenea mesajul ca e normal să ne exprimam ceea ce simțim acasă, în familie, adică în zona de confort.

Cum îți poți ajuta copilul să-și recunoască emoțiile? 1

  • Citește-i povești, iar mai apoi discutați despre emoţiile personajelor

    • ”Cum crezi că s-a simţit prinţesa când a venit zmeul?
    • “Crezi că s-a speriat? “
    • “Dar oare ce a simțit atunci când a venit părințul și au salvat-o?”
  • Spune ”NU” atunci când e nevoie, dar în același timp arătă-i că nevoia lui e înţeleasă

„Știu că e greu să te oprești acum, tu ai mai vrea să te joci … dar e ora de dormit şi e important să ne culcăm acum.”

„Tu ştii că dacă nu dormi suficient, mâine vei fi obosit şi nervos şi nu o să ai energie să te joci.”

„Pot să mănânc ciocolată?” „Poţi să mânânci banană sau piersici, care ştiu că îţi plac, pentru că seara copiii nu mănâncă ciocolată ca să doarmă bine peste noapte şi să nu fie agitaţi.”

Este bine să i se explice pe cât de des posibil motivaţia care stă în spatele interdicţiilor sau regulilor și să i se ofere alternative în loc să fie pur şi simplu refuzat.

  • Identifică acel comportament greșit și evită mesajele de tipul „M-am supărat pe tine” sau „De ce eşti rău?”

”Ai procedat greșit atunci când i-ai smuls jucăria fratelui tău, chiar dacă era a ta. Nu e în regulă să faci lucrul respectiv și te rog data viitoare să îl rogi frumos să ţi-o înapoieze, chiar dacă acest lucru presupune să aștepți încă 5 minute până termină el de se jucat.”

”Eu te iubesc şi vreau să te ajut să faci mai bine data viitoare.”

Atunci când îi faci observaţii copilului tău pentru un comportament nedorit –asigură-te că tu critici respectivul comportament, nu pe el ca persoană, pentru a nu-i da sentimentul că este respins sau că nu este iubit. Copiii asociază sancţiunile şi critica cu lipsa de iubire.

  • Acceptă emoțiile copilului, dar totodată conștientizează-ți emoțiilor proprii

”Cred că te-a deranjat/te întristează/te enervează.. știu că este neplăcut…..și eu mă simt puțin agitat/nervos/furios în acest moment!”

Când acceptăm emoțiile și sentimentele copilului. Acesta învață că viața emoțională nu este periculoasă, nu este rușinoasă, ci este un dat universal care poate fi gestionat.

Oricine a simțit așa ceva și chiar există un nume pentru respectivul moment. Copilul se simte astfel înțeles și acceptat, învățând că nu este singur în fața valului de emoții puternice. Empatia întărește relația. Ajută copilul să se simtă mai puțin singur cu trăirile sale. Empatia vindecă.

Emoțiile sunt deosebit de importante în viața oamenilor, iar a ști cum să le recunoști este extrem de util pentru a putea să ne descurcam în diverse situații.

Îți doresc succes pe acest drum de identificare a emoțiilor împreună cu al tău copil!

This Post Has One Comment

  1. Cristina

    Vreau sfaturi despre Parenting, sunt mama unui preadolescent de 13 ani.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes