Toţi părinţi îşi doresc să ofere copiilor cât mai mult, astfel încât să le asigure fericirea şi să fie liniştiţi la gândul că le-au oferit totul.

Însă e imposibil să defineşti totul.

Un studiu recent a concluzionat faptul că nici banii și nici lucrurile materiale scumpe nu aduc fericirea. De fapt, spun studiile, cu cât copilul are mai mult, cu atât va fi mai stresat. Pentru că, pe măsură ce primesc mai mult, copiii îşi doresc şi mai mult, iar nivelul de stres creşte. La fel şi dorinţa de a atinge acel tot…imposibil de conturat.

Cum îţi înveţi copilul să îşi dorească mai puţine lucruri materiale

Însă există câteva metode foarte eficiente – prin care părintele îşi poate ajuta copilul să nu se ataşeze de lucrurile materiale, să preţuiască acele lucruri care contează cu adevărat şi să îşi dorească mai puţin – când vine vorba de lucruri materiale.

Iată câteva lucruri extraordinare – care te vor inspira şi te vor face să priveşti lucrurile diferit: mai inteligent, mai util, mai simplu.

1. Explică-i copilului costul real al lucrurilor

Copilul poate cere multe, însă el nu cunoaşte costul real al lucrurilor, nici efortul prin care părintele câştiga banii. Un simplu nu..nu îl va ajuta prea mult, însă o explicaţie realistă îl va face să îşi pună întrebări, să constate lucruri şi să înveţe să ceară mai puţin.

copil cu jcuarii

Eu cred că ar trebui ca fiecare copil să cunoască acel cost din spatele lucrurilor pe care le vrea, şi cum se poate transforma acesta în lucruri de care alţi copii au cu adevărat nevoie sau în resurse cu care se poate sprijini natura.

Copilul trebuie să cunoască importanta lucrurilor care îl înconjoară , doar aşa va putea privi altfel ceea ce îşi doreşte.

2. Stabiliţi o politică de caritate

Îţi propun o regulă sănătoasă pentru toată familia.

Pentru fiecare lucru nou pe care copilul tău îl primeşte, va trebui să ofere altcuiva un lucru vechi. Când primeşte o jucărie nouă, o jucărie veche va trebui să meargă către un alt copil.

Puteţi face asta la fiecare nouă cumpărătura – sau o puteţi face lunar, la câteva luni sau anual, pentru a oferi cutii pline cu jucării, copiilor care le privesc doar prin vitrine.

O astfel de regulă îl ajută pe copil să înţeleagă că, asemeni lui, sunt şi alţi copii care îşi doresc jucării, iar jucăriile de care el are nevoie sunt, de fapt, foarte puţine.

Apariţia unei jucării noi înseamnă abandonarea a alte zece jucării vechi. Practic, el nu are nevoie de 11 jucării, ci doar de una. Mereu este vorba de una. De una nouă.

În plus, politica de caritate îi va dezvolta şi empatia şi să înţeleagă mai bine cât înseamnă o jucărie pentru unii copii.

3. Învaţă-l să aleagă calitatea, nu cantitatea

Copiii îşi doresc tot ce văd. Mereu o jucărie nouă, mereu ceva ce le-a sărit în ochi, ceva ce e colorat şi, adesea, de proastă calitate. Ceva ce vor strica până săptămâna următoare – când vor vrea un lucru nou.

Astfel, devine responsabilitatea părintelui să îi explice copilului diferenţa dintre calitate şi cantitate, precum şi modul în care lucrurile pe care le cere în mod constant îşi pierd valoarea la doar câteva zile, deci cum nu îl fac fericit, ci doar iluzia că are mai multe îl fac să se simtă bucuros.

Vei fi surprinsă, dar copiii pot înţelege astfel de lucruri. Nu degeaba se afla în topul recomandărilor psihologilor.

Copilul trebuie să primească adevărul, nu compensaţii.

4. Evita să-l expui publicităţii excesive

Dacă vă uitaţi împreună la televizor, nu e de mirare că va începe să îşi dorească o jucărie nouă..cu fiecare pauză publicitară.

copiii se joacaPentru că televiziunea este un izvor comercial, iar acolo se naşte această iluzie că îşi doreşte din toate câte ceva.

Ai putea încerca să îl fereşti de expunerea la publicitatea agresivă.

Alege jucării educative, care să livreze valoare copilului tău şi să îl ajute şi pe el să înţeleagă diferenţa dintre mult şi calitativ.

E limpede că un copil nu va cere lucruri pe care nu le vede şi de existenţa cărora nu are idee.

5. Învaţă-l să preţuiască mai mult experienţele

Învaţă-l să preţuiască mai mult experienţele şi amintirile cu care rămâne…decât bunurile materiale. Stivele de jucării – pe care le abandonează curând, valorează infinit mai puţin decât experienţele, călătoriile, amintirile şi sentimentele pozitive transmise de acestea.

Încearcă să îi explici câte lucruri puteţi face pentru dezvoltarea şi bucuria lui, alegând să investiţi în experienţe, şi nu în bunuri materiale.

Călătoriile, implicarea în acţiuni ide voluntariat, socializarea, descoperirea lumii prin experimentare, toate acestea îi lărgesc orizontul copilului – şi îl ajuta să nu se mai ataşeze de jucării şi alte obiecte care nu sunt, până la urmă, decât materiale reciclabile.

experiente de familie

Însă totul porneşte din primii ani ai vieţii copilului, cu explicaţii pe înţelesul lui, disciplina pozitivă, oferirea alternativelor şi, bineînţeles, puterea exemplului.

Ce ar mai trebui să ştii

Dacă nu îi este transmisă prin canale media sau sădita prin oferirea constantă de către părinţi, nevoia copilului de a-şi dori tot mai multe lucruri…nu este instinctivă.

Cred că primul lucru pe care ar trebui să ştie copiii, referitor la bunurile materiale, este acela că nu ceea ce au, ci ceea ce sunt îi defineşte şi îi ajută să devină oameni mai buni, reuşiţi, de succes – şi să îi diferenţieze de ceilalţi.

Concluzie

E greu să îi rezişti copilului atunci când îţi cere ceva, dar, la o privire mai atentă, totul este în beneficiul său. Cu cât are mai mult, spun studiile, cu atât îşi va dori mai mult, însă totul va deveni o presiune, un stres pe care îl va purta în spate…încercând să înţeleagă dacă are totul, ce poate fi mai mult, când va avea totul.

Iar astfel de persoane sunt cele care, la vârsta adultă, vor avea probleme serioase de socializare, adaptare şi relaţionare afectivă. Pentru că întotdeauna bunurile materiale vor fi mai importante decât sentimentele celorlalţi. Nu vrem asta, nu?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes