Perioada adolescenței e adânc marcată de sentimentele controversate, de neputința de a înțelege ce simți sau de ce simți anumite lucruri. Se întâmplă atunci ca adolescentul să se întâlnească pentru întâia dată cu anumite trăiri și sentimente, să le experimenteze și să nu înțeleagă despre ce e vorba sau cum ar trebui să le gestioneze și să reacționeze.

De aceea, e foarte important încă din copilărie, dar și în adolescență, inclusiv, să îți ajuți adolescentul să învețe să-și cunoască sentimentele, fie că sunt negative, fie că sunt pozitive. 

O bună cunoaștere a emoțiilor și a sentimentelor de către copii, adolescenți și, mai apoi, viitori adulți s-a dovedit a fi necesară în viața de zi cu zi. În felul acesta, fiind conștient de ceea ce simte, un adolescent poate să ia mai ușor decizii, poate să înțeleagă ceea ce își dorește cu adevărat să facă, poate afla ceea ce îl indispune și îi creează disconfort.

În plus, contribuie și la îmbunătățirea relațiilor – atât cu prietenii, cât și cu părinții, pentru că adolescentul învață să-și verbalizeze trăirile, să vorbească despre ceea ce simte, despre care sunt sentimentele care îl acaparează într-un anumit context. De asemenea, o bună cunoaștere a propriilor trăiri s-a dovedit utilă și în ceea ce privește felul în care sunt gestionate anumite conflicte.

Pentru a reuși să-și înțeleagă mai bine sentimentele, un pas bun ar fi ca adolescentul să fie întrebat, în momentele în care are anumite trăiri pe care nu și le explică sau nu le poate înțelege, lucruri de genul: „De ce crezi că simți asta?”, „În ce context ai simțit asta pentru întâia dată?”, „Cum te-ai simțit când…?”, „Când ai mai simțit asta?”. 

Dacă adolescentul nu se simte comod și nu vrea să ofere părinților răspunsul la aceste întrebări, este indicat să-l sfătuiți să și le adreseze de unul singur și, tot de unul singur, să caute răspunsurile. La un moment dat, poate face o obișnuință din asta, ajungând să-și adreseze singur întebările și să răspundă la ele ori de câte ori are nevoie să înțeleagă ceea ce simte.

Vorbiți mult despre sentimente. Arătă-i ceea ce simți, verbalizează-ți trăirile: „Mă simt dezamăgită că nu am reușit să ajung la timp în locul unde eram chemată.”, „Mă simt obosită, am nevoie de o pauză.”, „Sunt încântată de cât de bine te-ai descurcat!”, „Sunt fericită că vom merge în curând în vacanță!”.

E important să realizeze ceea ce simte într-un anumit moment și, chiar dacă nu își verbalizează trăirile, chiar dacă nu spune celor din jur că se simte supărat, de exemplu, e suficient să înțeleagă pentru sine ceea ce îl macină și să conștientizeze că starea pe care o are e de supărare. Nu trebuie să își ascundă sentimentele de sine, ci dimpotrivă, dacă nu vrea să vorbească celor din jur despre ce simte, e important să înțeleagă de unul singur ce îl determină să aibă o anumită stare.

Încurajează-ți adolescentul să-și noteze ceea ce simte dacă nu își dorește să vorbească despre trăirile lui. Explică-i că are nevoie să știe ce simte, pentru ca, pe viitor, în cazul sentimentelor negative, va putea să afle ce îl deranjează și cum să evite să facă anumite lucruri care îl supără.

Petrece timp cu adolescentul tău. Vorbește-i despre sentimente și spune-i că atât cele negative, cât și cele pozitive sunt firești, e important felul în care va învăța să le gestioneze. Nu-l critica dacă îți va vorbi despre ce simte. 

În unele momente, s-ar putea să nu fii de acord cu sentimentele lui. De exemplu, s-ar putea să ți se confeseze și să-ți spună că îl enervează un anumit profesor de la școală. Nu-l critica, lasă-l să vorbească, ascultă-l. Dacă o vei face, data viitoare s-ar putea să aibă îndoieli și să nu-și mai exprime sentimentele față de tine la fel de ușor. Ajută-l să înțeleagă de ce se simte enervat, ce anume îl determină să simtă asta, cum ar putea, pe viitor, să nu o mai facă, dar nu-l critica și nici nu-l judeca pentru trăirile lui.

Încurajează-l să-și identifice sentimentul pe care îl are cel mai des.

Fie că este bucurie, fie tristețe, fie teamă, fie că se simte încrezător – determină-l să înțeleagă care e sentimentul pe care îl are cel mai des, apoi să se gândească la contextul în care il simte sau ce anume îl face să fie fericit, de exemplu.

Dacă este trist sau neîncrezător în cea mai mare parte, ajută-l să identifice acest lucru și să evite să mai facă lucrurile care îl fac neferict, ori să înțeleagă ce anume din acele lucruri îi creează o stare de disconfort.

Ajută-l să nu se învinovățească pentru ceea ce simte, ci să-și accepte emoțiile și stările, să le cunoască și să se cunoască pe el prin intermediul acestora.

Explică-i că sentimentele lui au un sens și că tot ceea ce simte îl ajută să înțeleagă ce se întâmplă înăuntrul lui. E firesc să simtă tristețe, bucurie, vină, neîncredere etc., e important să înțeleagă că nu trebuie să se judece pentru ceea ce simte.

Nu în ultimul rând, ajută-l să-și cultive emoțiile pozitive, să practice recunoștința, să înțeleagă importanța sentimentelor, importanța exprimării și conștientizării acestora, nu-l judeca, fii empatic și blând cu el și vorbiți mult despre ceea ce simți și trăiți în anumite împrejurări!

Tu cum îți ajuți adolescentul să-și cunoască și să își înțeleagă sentimentele?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes