Problemele acestui tip de copil sunt, adeseori, multi-factoriale și modul în care sunt ele exprimate poate fi influențat de o multitudine de factori, precum:

  • stadiul de dezvoltare
  • temperamentul
  • abilitatile de adaptare
  • tensiunea din familia sa

Daca acesta se află într-un mediu stresant simptomele vor tinde să se agraveze; până la o limită greu de suportat atât pentru el cât si pentru cei din jur.

Astfel, problemele unui copil-problemă se manifesta pe urmatoarele planuri:

  • emotiv: poate suferi de depresie sau anxietate
  • comportamental: poate deveni agresiv, ceea ce va rezulta în acte de violență față de părinți, colegi și de sine însuși
  • psihologic: pot aparea și alte tulburări psihogenice
  • al capacitatilor mentale: pot aparea probleme la școală

Adeseori, după ce el se va fi descărcat, va simti un sentiment coplesitor de vinovăție.

Cercetătorii au studiat regiunea cerebrală numită amigdala. Care face parte din sistemul limbic, o parte veche a creierului (apărută devreme în cursul evoluţiei); ea controlează sentimentele de frică şi alte „emoţii viscerale”. Iar disfuncţiile ei au fost corelate cu comportamentele agresive şi impulsive, cu tulburarea anxioasă şi depresia.

Cercetări anterioare sugerează că amigdala poate să devină excesiv de reactivă, probabil atât din cauze genetice, cât şi ca urmare a unor experienţe de viaţă.

Odată ce amigdala devine hiper-reactivă, oameni încep să se reacţioneze exagerat şi anxios faţă de lucruri pe care le percep drept o ameninţare.

In situatii stresante, bebelusii si prescolarii vor avea tendinta de a reactiona prin unele manifestari fizice, precum mâncat sau dormit excesiv.

Copiii mai mari pot să strice relatii de prietenie; pot avea rezultate slabe la școală; regresii comportamentale la un stadiu mai timpuriu al dezvoltării si dezvoltarea unor fobii sau boli psihosomatice.

Cum este afectată viața unui copil – problemă?

  • aceşti copii sunt greu acceptaţi în comunităţile de la școală sau grădiniţă, iar în familie devin o povară
  • el percepe respingerea celor din jur fară să înţeleagă exact ce se întâmplă
  • când acesta este agresiv, impulsiv, neatent, educatorii, colegii şi părinţii îl admonestează şi îl ceartă
  • daca este respins de comunităţile de elevi va urî şcoala şi nu va înţelege ce se întâmplă cu el. Probabil va căuta consolare în compania altor elevi problemă; sau va ajunge să facă fapte aflate sub incidenţa legii

Cum să te comporți cu un copil-problemă?

  • apropie-te cât de mult poți de copilul tău, încă din „prima” copilărie
  • cunoaste-ți cât mai bine propriul copil
  • câștigă-i încrederea si nu-l dezamăgi
  • renunţă la critici
  • încurajează-l ori de câte ori este nevoie
  • dă-i impresia că este relativ independent
  • explică-i clar ce a gresit si care sunt consecințele greșelii
  • ajută-l să înțeleagă că greșelile pot fi reparate și din greșeli se poate învăța
  • ascultă-i cu atenţie opiniile,în legătură cu orice subiect
  • dacă nu eşti de acord cu multe dintre opiniile pe care le are, explică-i cu calm şi cu argumente, de ce nu ești de acord cu modul cum vede el lucrurile
  • lasă-l, la rândul său, să aducă argument pentru alegerea făcută
  • alegeţi împreună varianta cea mai bună
  • menține-i viu interesul de a fi folositor și independent; pentru a nu deveni prea conștient de sine, și a se îndepărta astfel de ceilalți
  • ajută-l să fie în echilibru, să nu simtă că este mai bun sau mai rău decât alții și nici în mod esențial diferit de ei

Cum este afectată viața unui copil – problemă? 1

Un copil care nici acasă, nici la grădiniță nu face ce i se spune, este un copil opozant și atunci e nevoie să procedezi în următorul fel:

Exemplu:

Tu îl rogi să deseneze, și el din start zice: Nu, nu vreau acum!

Ca părinte sau ca educator te simți blocat și spui: Te rog să desenezi!

El: Nu vreau!

Tu: Te rog frumos să nu desenezi, pentru că este clar că nu vrei!

Dar dacă nu desenezi acum, te rog frumos să nu desenezi nici mai târziu în timp ce ceilalți copii oricum vor desena!

Tu vei putea să stai să-i urmărești cu atenție.

Înseamnă că ceea ce ai ales tu să faci, adică să nu desenezi. Înseamnă că vrei să te faci un foarte bun observator a ceea ce desenează ceilalți. Și probabil că îți dorești foarte mult să devii un desenator și mai bun decât ei.

În momentul în care îi spui unui copil opozant să nu facă acel comportament, primul lucru pe care îl va face este să pună în practică ce ai zis tu să nu facă. Și imediat va cere chiar el să deseneze.

Este foarte important să dăm o conotație pozitivă unui comportament negativ; să îl tranformăm în boomerang ca să funcționeze cu acest tip de copii.

Studiile arată că această tendinţă poate fi atenuată de mediul în care trăieşte un copil, și de sprijinul social de care are parte.

Dacă nu beneficiază de sprijin din partea familei, a prietenilor, a vecinilor sau al unor specialişti, atunci relaţia dintre amigdală şi comportamentul anxios este mult mai puternică.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse