În ultimii ani părinţii din toată lumea au devenit din ce în ce mai conştienţi de rolul lor, acela de a creşte şi educa OAMENI, încât parcă mai degrabă simţim presiunea acestui rol decât beneficiile, bucuria şi recunoştinţa pe care ni le oferă. În ciuda miilor de cărţi scrise, studii ştiinţifice efectuate şi specialiştilor din domeniul parentingului, ne trezim în mijlocul unor furtuni emoţionale – mai des ale copilului dar şi ale noastre – din care nu ştim cum să scăpăm! Deseori experimentăm episoade în care ai noştri copii îşi pierd controlul, se manifestă agresiv, ţipă, aruncă cu lucruri, lovesc sau efectiv paralizează, nu mai văd, nu mai aud nimic şi par complet rupţi de realitate!

Creierul receptiv şi creierul reactiv

Specialiştii în neuroştiinţe denumesc situaţii descrise mai sus drept stări neurologice de reactivitate, de rigiditate, unde creierul emoţional este deconectat de cel raţional iar organismul se află într-o stare de alertă, de ameninţare, supravieţuirea fiind scopul lui imediat.

Dr. Daniel Siegel, neuropsiholog şi autor internaţional renumit, a venit cu un concept inedit despre starea de receptivitate şi de reactivitate a creierului, în cea mai recentă carte a sa, „The Yes Brain”, scrisă împreună cu specialistul în parenting Tina Payne Bryson.

Situaţia descrisă mai sus a fost denumită de autori drept creier reactiv (no brain, în original) şi este caracterizat prin temere, închidere şi îngrijorare de a greşi, chiar perfecţionism.

În opoziţie se află creierul receptiv (yes brain) care este o stare neurologică de flexibilitate, curiozitate, rezilienţă când individul este dispus să încerce lucruri noi, chiar să facă greşeli. În această stare suntem deschişi către lume şi relaţii şi ne ajută să avem relaţii sănătoasă şi să îi înţelegem, atât pe ei cât şi pe noi înşine.

Aceste stări neurologice repetate din nou şi din nou devin trăsături de caracter.

Vrei ca al tău copil să dezvolte un creier receptiv? Ai nevoie de echilibru! 1

Un creier receptiv, conform cărţii „The Yes Brain”, se bazează pe 4 elemente fundamentale: echilibru, rezilienţă, înţelegerea lumii interioare (insight, în original) şi empatia.

Astăzi vom detalia despre echilibru, mai exact despre acea abilitate – ce poate fi învăţată şi cultivată – de creare a stabilităţii emoţinale şi autoreglare a corpului şi creierului nostru.

Echilibrul are legătură cu starea mentală, cu modul în care reacţionăm sau răspundem la viaţa noastră interioară, la emoţii. Există această credinţă eronată că a avea un echilibru emoţional şi a-ţi dezvolta inteligenţa emoţională înseamnă să alegi să simţi doar emoţii plăcute, să ai doar gânduri pozitive iar restul, emoţii şi gânduri neplăcute, dificile, poate chiar înfricoşătoare, trebuie „controlate”, de multe ori prin  ignorare sau suprimare.

În realitate, ne spun autorii, echilibrul înseamnă o stare de receptivitate, de deschidere şi conştientizare a întregii palete de sentimente, emoţii şi gânduri pe care le poţi avea, dându-ţi voie să le simţi, să le observi şi să le înţelegi mesajul mai degrabă decât să te temi şi să eviţi emoţiile intense.

Care este zona în care îţi petreci cea mai mare parte a timpului? Zona verde, albastră sau roşie?

Zona verde este acea stare de calm, de receptivitate, de învăţare când, oricare ar fi circumstanţele, bune sau mai puţin bune, poţi să rămâi înr-o stare de echilibru, să-şi controlezi comportamentul şi să faci alegeri, nu doar să reacţionezi automat.

Uneori, însă, anumiţi stimuli, situaţii sau întâmplări ne aruncă departe de armonia zonei verzi, fie în zona roşie, fie în cea albastră. Acestea două sunt stări când sistemul nostru nervos vede doar ameninţare şi răspunde adecvat pentru a asigura supravieţuirea, fie prin mecanismul de luptă – fugă –îngheţ (pentru zona roşie) fie prin leşin, lipsa mişcării şi a reacţiilor – zona albastră.

Deja devine evident că starea de receptivitate a creierului este asociată cu a ne afla cât mai mult timp în zona verde, a ne identifica butoanele declanşatoare care ne aruncă în starea de automatism, de reactivitate şi a învăţa să ne echilibrăm, să ne revenim prin a păşi înapoi în zona de unde putem să gândim, să luăm decizii şi să alegem modul în care răspundem.

Vrei ca al tău copil să dezvolte un creier receptiv? Ai nevoie de echilibru! 2

Care sunt ingredientele unui mental sănătos?

Pentru a fi într-o stare de receptivitate, de învăţare, de deschidere către lume în cea mai mare parte a timpului avem nevoie de echilibru, atât fizic cât şi mental. Pentru a defini mai simplu acest echilibru, şi a putea, în mod intenţionat, să îl urmărim şi obţinem, autorii au venit un concept numit „farfuria mentalului sănătos”.

În ceea ce-i priveşte pe copii, dar nu numai, aceasta cuprinde:

  1. Somn de bună calitate. Al vostru copil doarme destul pentru a se reface şi avea o funcţionare optimă a creierului?
  2. Time in – timp de explorare a lumii lor interioare. Această explorare a lumii interioare, a senzaţiilor, emoţiilor, gândurilor şi imaginilor din mintea şi corpul nostru, se face, cel mai bine, prin discuţii şi crearea obiceiului de a „privi spre interior”.
  3. Down time – timp pentru a se plictisi, a nu face nimic în mod special. În ultimii ani au apărut din ce în ce mai multe dovezi privind beneficiile plictiselii pentru dezvoltarea creativităţii şi a creierului.
  4. Play time – joacă liberă, nestructurată care sporeşte spontaneitatea şi îmbunătăţeşte inteligenţa socială. Se poate spune, pe bună dreptate, că joaca liberă este un fenomen pe cale de dispariţie, iar acest lucru afectează profund dezvoltarea copiilor. Pentru mai multe informaţii despre joaca liberă şi beneficiile ei, cititi şi Joaca liberă, pierdere de timp sau pregătire pentru viaţă?
  5. Focus Time – timp de concentrare, de a învăţa, de a exersa, de concentrare pe o sarcină anume. Analizaţi procentul din zi pe care al vostru copil îl petrece cu activităţi structurate: şcoală, teme, lecţii de pian/vioară etc, limbi străine. Dacă acest ingredient răpeşte timp şi energie de la somn, joaca liberă sau de la o alta, dezechilibrând balanţa, gândiţi-vă să reduceţi timpul petrecut în activităţile care necesită concentrare.
  6. Timp de mişcare – activitate, sport, mişcare în natură dar şi în interior.
  7. Timp de conectare – aici se încadrează conectarea reală, profundă cu oameni (nu cu tehnologia) şi/sau cu natura.

Vrei ca al tău copil să dezvolte un creier receptiv? Ai nevoie de echilibru! 3

Nu vă îngrijoraţi dacă farfuria mentală a copilului dvs. nu e echilibrată. Poate vă întrebaţi cum aţi putea s-o echilibraţi când voi înşivă aveţi restanţe mari la somn, faceţi mişcare foarte rar şi nici nu vă mai aduceţi aminte de când n-aţi mai savurat un film bun(corespondentul jocului liber de la copii)! Cum nu există părinţi perfecţi sau familii perfect echilibrate, nu ne rămâne decât să găsim proporţiile optime familiei noastre şi a fiecărui copil, în funcţie de priorităţile noastre, de valorile şi credinţele noastre. Şi să ne bucurăm că al nostru creier este plastic şi la maturitate – şi al copiilor cu atât mai mult – şi putem cultiva aceste trăsături, fiind dovedit ştiinţific că cu cât îl folosim mai mult, cu atât se dezvoltă mai mult.

Exerciţiu practic pentru copii şi părinţi

În ciuda cantităţii imense de informaţii, ne este foarte greu să punem în practică toate aceste sfaturi, fie ele dovedite ştiinţific şi solide. Pentru a integra nişte informaţii/cunoştinţe trebuie să le aplicăm, să avem o experienţă cu ele şi să le practicăm astfel încât să creeze „”.

Aşa că vă îndemn să faceţi un exerciţiu simplu, pentru început: desenaţi un cerc mare – precum o pizza – şi împărţiţi-o în 24 de felii – orele din zi. Acum, conform celor 7 ingrediente ale meniului nostru pentru o viaţă mentală echilibrată, haşuraţi în culori diferite cele 7 zone.

Sunt aceste 7 zone toate reprezentate în viaţa copiilor voştri? Dar a voastră?

Sau sunt unele care lipsesc cu desăvârşire?

Informaţia aplicată înseamnă putere

Dezvoltarea şi cultivarea unei mentalităţi receptive, de tipul celei descrise mai sus conduce la succesul autentic deoarece prioritizează lumea interioară a copilului şi caută moduri  de provocare a întregului creier pentru a ajunge la valorificarea maximă a potenţialului. Aşa că, pentru beneficiile pe termen scurt – mai mult echilibru, calm şi mai puţin timp petrecut la extremele emoţionale – dar mai ales pentru beneficiile pe termen lung, merită să introducem aceste ingrediente în meniul zilnic al copiilor noştri.

Pentru a dezvolta această mentalitate, vă poate fi foarte util jocul EQ Game, primul joc de societate din România creat special pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale.

Vrei ca al tău copil să dezvolte un creier receptiv? Ai nevoie de echilibru! 4

Este special creat pentru intervalul de vârstă 4-12 ani şi îi ajută pe copii să capete un vocabular al emoţiilor, să comunice mai eficient, să îşi dezvolte creativitatea şi încrederea în forţele proprii, creând astfel conexiuni în creier care-i pot ajuta să fie mai buni, mai empatici şi mai sociabili.

Pentru a afla mai multe despre importanța inteligenței emoționale, accesaţi linkul: https://tikaboo.ro/Alfabetul-Inteligenței-Emoționale

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse