Copilul tău este un artist! Visează cu ochii deschiși, are o mulțime de idei și debordează de imaginație! Prin gesturile sale energia creativă se manifestă în lume. O nouă realitate se construiește.

Este o experiență minunată și o binecuvântare să vezi cum se exprimă – prin mișcare, prin muzică, prin desen sau modelaj, prin jocurile de cuburi sau șuruburi și piulițe, prin mâncărurile pe care le prepară sau experimentele de chimie din laboratorul de jucărie, prin cadourile pe care le confecționează cu propriile mâini.

Copilul tău e un artist și poate schimba lumea (dacă îi dai voie) 11Dacă ai așa ceva acasă, sunt sigură că poți completa lista cu o mulțime de activități și detalii specifice. Și mai știu că nu te vei opri la activitățile din domeniul artelor frumoase.

Arta are și un sens mai larg, de îndeletnicire practicată cu rigoare și talent, cu pricepere și măiestrie, ce presupune să ai niște cunoștințe specifice. Or în acest caz, orice activitate poate fi realizată la rang de artă. Sună bine, nu-i așa?

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor atunci când se gândesc la artă, au în minte artele frumoase: pictura, sculptura, arhitectura, muzica, poezia, elocvența și coregrafia.

Or toate acestea vin la pachet cu meserii foarte specifice, care sunt mai puțin înțelese și practicate. Și de aici s-a propagat încet în societate o prejudecată conform căreia:

„Artiștii mor de foame…”

Acesta este refrenul cu care am crescut. Introvertită, emotivă și plină de imaginație, visam să-mi petrec toată viața desenând. Într-un orășel de provincie, la doar câțiva ani după revoluție, am reușit să îmi sperii părinții: voiam să studiez arte plastice! Daaar… artiștii mor de foame… se știe…

Bună! Eu sunt Emilia, arhitect de lumi imaginare, și vreau să îți vorbesc despre creativitate, artă și felul în care prejudecățile celor din jur ne încetinesc evoluția.

Am simțit-o pe pielea mea, deși am primit tot sprijinul părinților și al profesorilor de-a lungul timpului. Chiar și așa, am cedat presiunii sociale. Am fugit și m-am ascuns de mine însămi și mi-a luat chinuitor de mult timp să îmi asum cine sunt și ce vreau să fac.

Acum viața mea a luat o nouă direcție. E plină de neprevăzut și magie. Mă bucur ca un copil de ceea ce fac. Învăț constant și descopăr lucruri noi. Experimentez, creez, comunic.

De ce te-ar interesa asta?

Pentru că am trăit mulți ani de confuzie și frustrare. Și pentru că, sunt sigură de asta, ai vrea să îți scutești copilul de un proces atât de lung și dureros. Așa cum și părinții mei ar fi vrut să o facă, dacă ar fi știut cum…

Poate la rândul tău ai vrut cândva să urmezi o carieră artistică și te-ai lovit de aceste prejudecăți. La urma urmelor, societatea era destul de diferită în urmă cu 20-30 de ani, iar accesul la informație era limitat.

Sau poate ai un copil creativ, cu înclinații înspre artele frumoase. Ochii îi strălucesc atunci când dă curs pasiunii sale, dar ție ți se strânge inima de teamă că nu va putea face o carieră din asta, asigurându-și un trai îndestulat.

Copilul tău e un artist și poate schimba lumea (dacă îi dai voie) 12

Poate rândurile de mai jos îți sună familiar:

„Artiștii mor de foame. Se știe.

Și copilul meu, copilul meu e un creativ. Are imaginație, are idei… Uneori mă sperie. Nu știu cum să-l ajut. Nu am bani… nu s-a născut în familia care trebuie, în locul care trebuie. Nu știu cum să-l încurajez, cum să-l susțin în pasiunile sale.

Noi suntem oameni simpli, fără studii superioare… știm să muncim cinstit, să punem copiilor o pâine pe masă. Ce știm noi despre artă? Cum aș putea să ajut copilul ăsta să facă în viață ceea ce iubește?

Artist?! Să devină artist? Ce-i aia? Trebuie să-i cumpăr pensule și vopsele? Să-l dau la o școală specială? Și dup-aia, când crește, ce meserie o să aibă? Artist? Pictor?! Cântăreț mai înțeleg. Ține spectacole, concerte, vinde cd-uri, cântă la evenimente… Mai face un ban așa. Dar tablouri, cine mai cumpără?

N-ar fi mai bine să studieze informatică? Tocmai s-a deschis o clasă specială de mate-info la școala ei. O conving să se înscrie acolo. Informatica e viitorul!”

Gândurile astea au făcut parte din viața mea la o vârstă fragedă. Erau parte din frământările părinților mei. Așa am ajuns să dau examen de admitere pentru clasa de mate-info la sfârșitul clasei a IV-a. Încercam cu toții să facem ceea ce credeam că e mai bine.

Dar eu voiam la școala de arte plastice. Voiam să desenez toată ziua. Era tot ce știam dintotdeauna. Nu aveam noțiuni precum meserie, serviciu, carieră, salariu sau pensie. Știam doar că e ceva ce-mi place să fac, că fac acel ceva mai bine decât alții și că aia vreau să fac toată viața.

       Aici, părerile s-au împărțit între:

      „Lasă copilul să facă ce-i place! / Fata e talentată, uite ce frumos desenează!” și

      „Ce meserie o să aibă? / Chiar e talentată?! Mie desenele astea îmi par niște mâzgăleli…”

      Da, mama este cel mai mare critic al meu. ♥

Dar visul meu a primit sprijin dintr-o direcție neașteptată.

Copilul tău e un artist și poate schimba lumea (dacă îi dai voie) 13Pe fratele meu mai mic, fiind înzestrat cu ureche muzicală, mama visa să-l vadă cântând la vioară… ca elev al aceleiași școli de ”Muzică și Arte Plastice”. Urma să intre în clasa întâi. Iar tata a considerat că ar fi bine să fim amândoi elevi ai aceleiași școli. Și dacă fratele meu poate studia artă, atunci pot și eu! (A se revedea monologul de mai devreme pentru diferența dintre pictor și cântăreț.)

Am intrat la arte și am părăsit clasa de mate-info. Am descoperit universul artelor vizuale și am primit îndrumare de specialitate. Școala a fost pentru mine un mediu sigur, cald, și care mi-a permis să fac ceea ce iubeam mai mult. ♥

Anii de școală au fost un poem, învățam fredonând, desenam, pictam și modelam în lut, descopeream culturi și civilizații fascinante, profesorii și colegii erau simpatici, iar din când în când, de dragul variației, participam la câte-o olimpiadă sau concurs… și uneori luam premii.

Dar deși viața mea părea dulce, mereu primeam mesaje negative din exterior, legat de viața artiștilor.

Și m-am speriat. M-am gândit că nu am ceea ce trebuie pentru a fi un mare artist (a se citi artist plastic), deci voi ajunge să „mor de foame”.

Așa că am luat decizia de bun simț de-a mă îndrepta înspre arhitectură – o meserie sigură, respectabilă, profitabilă (și artistică, la urma urmelor, nu? în care desenezi…).

Am studiat arhitectura în liceu și la facultate. M-a dus de acasă la București. Și după 10 ani de studiu al arhitecturii, cu o diplomă de arhitect în mână, m-am trezit că… trebuia, cumva, să ajung să-mi câștig pâinea prin eforturi proprii. Și…

Asta mi-a luat ceva timp, pentru că m-am încăpățânat să nu fiu arhitect.

Să fiu altceva. Dar ce? 

Am vrut să fiu antreprenor. A fost o idee minunată, care avea un singur cusur. Nu studiasem nimic niciodată despre antreprenoriat. Școala, în 18 ani, nu a reușit să mă pregătească în acest sens.

Eram pe cont propriu și trebuia să descopăr din mers ce e de făcut. Eliminasem arhitectura și nu-mi mai rămânea mare lucru: ceva artistic și ceva hand-made. Eram confuză.

Cunoștințele mele despre lumea artistică și multitudinea de profesii aferente erau limitate. Nu știam ce se caută pe piață, oricum studiile mele nu acoperea domeniile respective și, în plus, nu știam cum și câți bani să cer pentru munca mea. Eram în impas. Și atunci…

Am ajuns dintr-o întâmplare fericită să lucrez ca pictor în teatrul de animație.

Am descoperit un univers al creației cu totul nou, la care nu îmi trecuse prin cap să visez. Îmi găsisem locul! Teatrul combina toate pasiunile mele, îmi oferea o multitudine de mijloace pentru a mă exprima artistic.

Puteam face orice: construcții – ca în arhitectură, costume – ca în designul de modă, păpuși – care combinau sculptura, pictura și personajele de desene animate. Și lista poate să continue.

În teatru colaboram cu alți oameni și eram nevoită să îmi îmbunătățesc abilitățile de comunicare și lucru în echipă. În același timp, aveam timp și spațiu pentru lucrul individual, ceea ce se potrivea firii mele mai degrabă introvertite. Fiecare spectacol venea cu ceva nou și mă obliga să fiu flexibilă și creativă în găsirea de soluții.

Activitatea m-a pasionat într-atât încât am făcut și un master în scenografie, ca să mă pregătesc mai bine pentru provocările lumii teatrului.

Copilul tău e un artist și poate schimba lumea (dacă îi dai voie) 14Eram atât de entuziasmată încât mi-am convins logodnicul să se înscrie și el la un master de Scriere Dramatică, astfel încât să putem crea împreună spectacole de teatru.

Iar visul meu era să facem teatru pentru copii, teatru de animație, să dăm viață unor lumi fantastice, imaginare, pline de fantezie, umor și învățăminte fain împachetate. Simțeam și mă bucuram ca un copil.

La un moment dat mi-am dat seama că îmi va fi foarte greu să realizez așa ceva rămânând să lucrez cu normă întreagă într-o instituție. Visarea și creativitatea sunt faine, dar nu se potrivesc mereu cu proiectul de management și bugetul primăriei. Ce era de făcut?

Am hotărât din nou să o iau pe cont propriu! Dar acum porneam la drum cu un partener creativ, care, asemenea mie, dorea să-și folosească abilitățile în mod constructiv. ♥

Pe noul drum am dezvoltat pasiunea noastră pentru teatru.

Împreună, eu, Dan și Tikaboo, vrem să aducem teatrul în casele copiilor. ♥ Și, odată cu el, ideea că este bine să fii creativ, să fii curios, să te joci și să experimentezi, că este bine să-ți testezi și cultivi abilitățile și să-ți păstrezi opțiunile deschise. Că în viață ai nevoie de creativitate și spirit antreprenorial, de flexibilitate și inițiativă.

Probabil singura rețetă pentru succes constă în asumare și încrederea în propriile forțe, în abilitatea de a cultiva relațiile potrivite, cu oameni de calitate, care îți înțeleg și sprijină demersul artistic. Și acum mă refer, din nou, la sensul larg al termenului artă.

În sufletele noastre, ale tuturor, zace un artist dornic să se exprime, să-și manifeste în lume energia creativă!

Și mare parte din suferința și confuzia pe care le simțim adeseori derivă din înăbușirea dorinței arzătoare a sufletului de a se exprima și a crea. Ajută-ți copilul să scoată la iveală artistul din el, indiferent că e pasionat de scriere creativă, desen sau balet, de electronică, programare sau tâmplărie.

Mie mi-a luat mult timp să îmi asum aceste lucruri și să mă încred în capacitățile mele.

În bună măsură am fost influențată negativ de prejudecățile celor din jur. Apoi m-a sabotat propria psihologie. Am fost mult timp timidă și anxioasă și dominată de un complex de impostură! Eram în conflict cu mine însămi și asumarea propriei identități.

Mintea și sufletul meu erau în conflict. Erau în conflict conștiința datoriei și asumarea chemării spre aventura interioară a creației artistice.

Când am descoperit că sunt „artist profesionist” am avut un șoc.

Eu, artist? Profesionist? Da! Am reușit să fac antreprenoriat fiind… artist… pictor… scenograf… ilustrator de cărți pentru copii… realizatorul unei jucării inedite… și lista e abia la început… 

Așa mi-am găsit drumul. A fost o călătorie plină de peripeții și negare, o luptă continuă între rațiune și intuiție. Am avut „norocul” de-a avea în jurul meu oameni faini, care m-au susținut chiar și atunci când nu m-au înțeles întru totul, chiar și atunci când vedeau lucrurile diferit. ♥ Și le mulțumesc pe această cale!

Copilul tău este un artist!

Copilul tău e un artist și poate schimba lumea (dacă îi dai voie) 15Susține-l și încurajează-i creativitatea! Ajută-l să-și descopere pasiunile. Oferă-i acces la informație și resurse pentru dezvoltare. Poate nu va ajunge milionar, majoritatea oamenilor nu ajung oricum, mergând la serviciu și trăind din salariu. Dar va fi împlinit și va avea satisfacția muncii sale, iar pe asta este greu de pus un preț!

Nu toate drumurile creative converg înspre artele frumoase, iar despre asta voi mai vorbi. Și va mai vorbi și partenerul meu, Dan. ♥ Și împreună îți vom prezenta Teatrul Tikaboo. ♥ Și importanța creativității în profesiile viitorului. ♥ Și cum teatrul te poate pregăti pentru viață. ♥ Și pentru carieră. ♥ În orice domeniu ai ajunge să activezi. ♥

Apropo, dacă ți-am stârnit curiozitatea, poți afla mai multe despre Teatrul Tikaboo la acest link. Ne reauzim curând!

Cu drag pentru tine,

Emilia

Arhitect de lumi imaginare

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse