Asta am văzut duminică în parc.

O priveliște tristă. Părinți preocupați cu gândurile lor, cu telefoanele mobile. Și singura conexiune care se întâmpla între copil și părinte era atunci când copilul făcea ceva și “trebuia certat” sau “tras de mânecă”. Atât.

Conexiunea aia sfântă care se întâmplă natural între părinte și copil nu mai există sau se întâmplă foarte rar. Am văzut-o cu ochii mei și ceva mai trist de atât nici că s-ar putea întâmpla pe acest pământ.

Să vă povestesc.

Cum mă jucam eu cu prietenul meu Alex în parc, ni s-au alăturat două fetițe dornice de joacă și de conexiune.

Am alergat și ne-am jucat o bună perioadă de timp, câteva ore. În acest timp am reușit, doar prin a le da iubire și atenție, să mă conectez cu aceste două fetițe.

Aveau atâta nevoie de dragoste că nu se puteau opri din a mă îmbrățișa și pupa. Nu le venea să creadă: un adult chiar și-a făcut timp să le asculte, să le trateze ca de la egal la egal, să le dea atenție și iubire.

Nu a fost greu deloc și fericirea de pe fețele lor de copii inocenți mi-a spus totul. Nu s-au mai simțit de mult așa, tânjeau după afecțiune și conectare.

În tot acest timp, mama era pe bancă, în parc, cu frățiorul cel mic al fetelor; care era în căruț dormind. Se simțea răceala din vocea ei față de fete. Și singurele fraze pe care le-am auzit adresate copilelor au fost: “Ia-ți geaca pe tine”, “Plecăm în 15 minute”.

Nu am văzut nici o îmbrățișare; nici un cuvânt de încurajare atunci când una din fete mai cădea; nici o privire blândă în ochi; nici un zâmbet cald; nici un “Cum sunteți? E totul în ordine?”.

Și se vedea clar că relația dintre mamă și copii era una rece; unde sentimentele nu sunt prețuite; unde întâmplările nu sunt discutate; unde plânsul nu este ascultat; unde mângâierile nu sunt la ordinea zilei etc.

Mai erau și alte familii în parc, exact la fel ca cea de mai sus. Atmosfera era una generală.

Unde credeți că duce un astfel de comportament față de copii și care sunt consecințele pe termen lung?

Câteva ar fi:

  • Lipsa încrederii în sine la adult, pentru că atunci când era copil nu i s-a oferit atenția și iubirea de care avea nevoie că să-i construiască încrederea în sine;

Copiii deconectați de părinții lor 1

  • Relații de scurtă durată, fără conexiuni profunde bazate pe iubire necondiționată;
  • Inabilitatea de a-și recunoaște și exprima emoțiile; fapt care doar îi va stopa evoluția ca om și îl va afecta în toate planurile: personal, social și profesional;
  • Ideea că iubirea o primești doar dacă dai ceva la schimb (de obicei, lucruri materiale) sau dacă ești “demn” de ea; nu poți primi iubire doar pentru ceea ce ești și cum ești;
  • O mai mare posibilitate de a cădea în plasa alcoolului sau a drogurilor; pentru că atunci când a fost mic nu a fost înțeles și simte acum că nimeni nu îl poate înțelege.
  • Acestea sunt doar câteva exemple, însă lista poate continua la nesfârșit.

De ce riscăm viitorul copiilor noștri când soluția e atât de simplă: iubirea.

Arătându-le copiilor noștri că îi iubim, ne conectăm cu inimile lor și îi ajutăm să crească frumos.

Copiii conectați de astăzi sunt adulții încrezători, puternici, curajoși, ambițioși și cu iubire în suflete de mâine.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes