Unul din cele mai dureroase lucruri pentru părinți este să-și vadă copiii cum se ceartă. Mai ales dacă aceste conflicte se repetă, zi după zi, de mai multe ori pe zi, și evident, pe cele mai neînsemnate motive. Cel puțin așa par ele pentru părinți.

Iar dacă ai un singur copil, n-ai scăpat defel de certurile între copii. Chit că te afli în parc, la grădiniță, la un loc de joacă sau la o întâlnire de familie unde sunt prezenți și alți copii decât al tău, la un moment dat va apărea un conflict între copii.

Conflictul e ca ciuama, ai face orice să te ferești de el!

Când eram noi mici și apărea vreo ceartă între copii, rezolvarea era clară: fie eram certați de adulți că nu suntem frați buni – că nu ne gândim și la perspectiva fratelui, că suntem egoiști – altfel de ce n-ai împărți jucăria?, sau pedepsiți prin luarea obicetului disputei sau chiar loviți.

Așa că nu e de mirare că noi legăm conflictul de durere, de probleme și am face orice să-l evităm. Dar realitatea și psihologia ne spun că conflictul este inevitabil în prezența a 2 indivizi puternici. Mai mult, conflictul este natural când oameni care se iubesc și locuiesc împreună.

Iar conflictul poate fi sănătos, depinde de cum îl gestionăm. Poate deschide calea către dialog, poate înlesni exprimarea sentimentelor ambelor părți și poate realinia relații.
În loc să luăm personal conflictul ca pe un atac, dacă ne uităm mai aproape, el este un indiciu ale încrederii celeilalte persoane în noi, autenticității, deschiderii și curajului. Când putem vedea conflictul în acest mod, putem folosi această energie pentru a crea o conexiune mai profundă cu copiii noștri dacă trecem peste tendința noastră de a ne lupta, de a ne concentra pe cine câștigă, cine are ultimul cuvânt, cine e superior, cine are dreptate.
Atunci ne deconectăm complet de copii (sau persoana cu care suntem în conflict) pe când dacă învățăm să tolerăm conflictul și să-l gestionăm cum am scris mai sus, se poate transforma într-un moment de conectare.

Nimeni nu învață să rezolve conflictele cântând despre pace

conflict băieți cu săbiile

„Ca părinți ne dorim ca ai noștri copii să nu intre în conflict, să fie totul cu pace și bunătate. Dar pacea nu se obține prin sloganuri, cântece și semne ci prin medierea eficientă a conflictelor” spune Heather Shumaker, autoarea cărții It’s ok not to share. 
Când un copil vine la tine și și se plânge că s-a certat cu prietenul, poți avea, de obicei, două reacții contradictorii, fie îl înveți să fie bun, să evite conflictul, să se îndepărteze de sursa problemei, fie să riposteze, ce el e mai fraier?
Nu sunt de acord cu niciuna dintre variante pentru că niciuna nu rezolvă problema. Ca și cu orice abilitate pentru ca ai noștri copii să învețe să gestioneze conflictele cu alți copii, va trebui să-i lăsăm să intre în conflict. Nu să-l evite, nu să  răspundă cu aceeași monedă. Ci să învețe, pas cu pas, cum arată o gestionare sănătoasă a unui conflict.
Dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor este, probabil, cea mai importantă lecție din copilăria mică. Rezolvarea problemelor este una din cele mai importante abilități pentru viață iar rezolvarea conflictelor eficient stă la baza inteligenței sociale.
Vorbim de o abilitate ce se poate dezvolta numai prin practică. Copiii nu pot învăța să rezolve conflictele, evitându-le. Ei au nevoie să se joace și să intercționeze cu alți copii cât mai mult pentru a experimenta conflictul și a exersa rezolvarea lui. Aceste abilități pot fi învățate de copii de 2-3 ani și perfecționate de cei de 5-6.

Ce învață copiii în timp ce rezolvă conflictele cu ceilalți?

Gestionarea eficientă a conflictelor îl poate învăța pe copilul tău abilități esențiale pentru viață: asertivitatea (să exprimi clar și ferm ceea ce simți, vrei sau nu vrei), independența (nu am nevoie mereu de un adult prin preajmă să-mi rezolve problemele, pot să rezolv multe din ele singur), setarea de limite sănătoase pentru sine și respectarea limitelor celorlalți (când cineva spune STOP, trebuie să mă opresc) și abilități de negociere (gândire de tip câștig-câștig).
E nevoie să îi învățăm pe copii concret ce să facă pentru a rezolva conflictul iscat cu un alt copil, stând lângă el la început, dar încurajându-l să se adreseze direct celuilalt copil, astfel îl împuternicim să rezolve singuri conflictul.
Copiii care nu știu să se descurce în caz de conflict așteaptă mereu intervenția adultului și fug la adulți pentru a raporta cea mai mică problemă, și adesea folosesc pâra ca modalitate de a cere ajutorul adultului. 

10 pași pentru rezolvarea eficientă a problemelor

În cartea sa t’s ok not to share, autoarea americană Heather Shumaker, psiholog și pediatru, inspirată de descoperirile din neuroștiințe și cei mai apreciați specialiști din domeniul parentingului, a adunat 10 pași pentru a ajuta copiii preșcolari (3-6 ani) să gestioneze eficient coflictele.
1. Ajută-i pe copiii să exprime ce simt/vor și să oprească comportamente care nu le plac sau îi rănesc.
La început, copiii vor avea nevoie de ghidarea ta și iată care este primul lucru pe care să-l faci. Descrie ce vezi!
„Văd că Irina și-a pus mâinile la față și a spus Stop!” sau „Ai spus NU, ce anume nu-ți place?”
Pune întrebări despre comportament:
„Ți-a plăcut ce ți-a făcut/zis?”
„Ți-a plăcut când te-a stropit?”
„Ți-a plăcut când ți-a dărâmat turnul?”
„Voiai să fii împins?”
Ai putea fi surprins și să nici nu existe un conflict ci o joacă la care ambii copii au consimțit. Dar e nevoie să îți confirme chiar ei pentru ca joaca să continue nestingherită.
2. Adu-i pe copii unul lângă altul
Unii fug de conflict, alții fug să ceară ajutor sau să pârască. Copii au nevoie de apropierea fizică pentru a rezolva conflictul.
Pentru a-i reasigura că ești imparțial și ești dispus să-i asculți pe amândoi, atinge-le brațul sau pune-le o mână pe umăr pentru conectare – mai ales pentru cel care așteaptă ca celălalt să-și spună punctul de vedere.
Folosește o voce puternică și hotărâtă pentru a le capta și menține atenția.
3. Identifică sentimente și emoții
Empatia e cheie, copiii vor fi dispuși să-și rezolve conflictul dacă vor vedea că îi asculți și îi înțelegi pe amândoi.
4. Adresează-te cui trebuie
Mulți copii comunică problema, dar n-o spun cui trebuie (celălalt copil cu care are o problemă) ci părintelui, adultului. Mama te poate ajuta dar cel care trebuie să audă despre sentimentele tale, despre limite și comportamentul care e acceptabil, este celălalt copil cu care ai intrat în conflict.
Răspunsul adultului trebuie să fie: „Spune-i lui/ei direct!” 
E important să-i spui exact cuvintele care-l vor ajuta să fie asertiv față de celălalt copil: „Spune-i lui Matei că nu ți-a plăcut când te-a înpins!”
Copiii mai mici de 6 ani au nevoie, în general, să fii acolo lângă ei când fac acest lucru. Să-i ghidezi, nu s-o faci în locul lor sau să intervii.
5. Ascultă-ți prietenul
Copiii trebuie învățați să asculte când un alt copil pune o limită, spune STOP sau NU, nu-mi place.
6. Definește problema
Mai ales dacă sunt mici, de 2-4 ani, le poate fi greu să spună în cuvinte ce îi deranjează, care e problema.
Pune întrebări ajutătoare și îndrumă: „Ești îngrijorat că Luca îți poate lua mașinile? Spune-i: Nu –mi atinge mașinile!”
7. Întărește
Treaba copilului este să-și exprime sentimentele și limitele. Treaba ta este să-l ghidezi și să-i întărești cuvintele.
Îl poți ajuta pe copil să asculte folosind oglindirea. Pur și simplu reafirmi ceea ce a spus copilul, uneori mai tare dacă copilul o spune prea încet. Reformulează cuvintele pentru ca mesajul să vină mereu de la copil:
„Luca a spus că îl sperii.”
„Matei zice că doar se juca.”
„ Luca spune că jocul tău este înfricoșător și să te oprești!”
Dar uneori copiii nu se opresc sau nu pot să se oprească. Sau poate nu înțeleg.
Reasigură-l pe copil că poate să te cheme să îl ajuți să rezolve o problemă, nu pentru a o rezolva pentru el. Dacă e nevoie să-l oprești fizic din a lovi, fă-o!
Întărește ori de câte ori e nevoie: „A spus STOP. Trebuie să te oprești”
8. Rezolvați problema împreună
Odată ce copiii știu clar ce simt și ce vor, e timpul pentru adresarea problemei.
Întreabă: „Ce-ați putea face pentru a rezolva problema?”. Ascultă-i, cele mai bune soluții vin adesea de la copii. Dacă vezi că nu au idei sau se împotmolesc, vino cu idei și sugestii.
9. Obține un angajament
Nu săriți peste acest pas. Un angajament verbal e esențial: „Maria a spus să nu mai arunci nisip în ea. N-o să mai arunci?” Dacă răspunsul este DA sau un dat din cap, sunt mult mai multe șanse să-și respecte angajamentul. Când vorbim de frați sau relații mai strânse, puteți face un angajament scris. E chiar indicat.
Dacă copilul spune NU sau refuză să răspundă înseamnă că nu și-a luat niciun angajament.
10. Aplică una din soluții
„Hai să încercăm ideea ta și dacă nu merge, putem să mai găsim și atele …Hm, asta n-a mers prea bine, hai să încercăm altceva.”

Cum arată un dialog complet în caz de conflict între copii?

Acest subiect a fost inițial tratat pe grupul de facebook Clubul lui Tikaboo unde te invit dacă îți dorești un dialog despre provocările tale ca părinte, într-un mediu empatic, constructiv și fără judecată. 
Tot aici vei găsi un exemplu concret de cuvine pe care să le folosești pentru a trece prin acest proces, pentru a fi mai ușor de pus în aplicare, sub forma unui infografic pe care-l poți apoi descărca și folosi pentru a-ți ajuta copiii să învețe o mediere eficientă a conflictelor. 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse