Auzim adesea ,,Nu mai reuşesc să mă înţeleg cu copilul, pur şi simplu nu înţelege ce-i spun, nu mai pot’’!

Ştii ce înseamnă asta? Comunicare blocată şi tensiune în relaţia dintre părinte şi copil. Practic, exact opusul a ceea ce îşi doreşte orice părinte.

Deşi teoria ne spune că sinceritatea, deschiderea şi un dialog eficient, bazat pe încredere şi armonie reprezintă scopul fiecărei familii, practica nu prea dă rezultate.

Sunteţi prinşi într-un cerc vicios.

Stai liniştită! Nu eşti singură, nici nu eşti într-o situaţie fără ieşire. Comunicarea dintre voi s-a blocat, copilul simte că nu mai poate vorbi cu tine, iar tu simţi că nu mai ai metode prin care să te faci înţeleasă.

Cele 6 cauze care blochează comunicarea între tine şi copilul tău

Pentru că teoria o ştim toţi, dar practica ne omoară, m-am gândit să ne axăm pe explicaţii care să îţi permită să începi să acţionezi practic. Uite 6 dintre cauzele principale pentru care comunicarea între tine şi copilul tău este blocată.

1. Nu îi oferi informaţii clare

Poate tu ştii exact ce vrei să îi transmiţi copilului – şi ştii şi ce vrei să obţii de la el, însă el va avea o mulţime de interpretări ale unor cuvinte aparent simple.

E posibil ca prichindelul tău să nu înţeleagă ce îi spui. De fiecare dată când simţi nevoia să te răsteşti la el şi să îl întrebi ,,Înţelegi ce îţi spun’’? te sfătuiesc să te autoanalizezi puţin, să te asiguri că ai formulat cerinţa deschis şi pe înţelesul copilului.

comunicarea blocanta cu copiii

Poate ţi se pare irelevant, dar experienţa mea de lucru cu copiii m-a învăţat că există o mulţime de căi prin care noi, adulţii, putem transmite un mesaj clar copilului – dar nu o facem.

De fiecare dată când aştepţi ceva de la el, vrei să facă un anumit lucru sau să se oprească din a face ceva, formulează cât mai scurt, cât mai clar, cât mai pozitiv şi, cel mai important, oferă-i încredere.

Pentru tine e simplu să îi spui copilului,, Dacă eşti cuminte la doctor, primeşti ciocolată’’.

Dar pentru el nu e simplu să proceseze legătura dintre doctor şi compensaţie. Nu îi e uşor să înţeleagă de ce primeşte ciocolată condiţionat de un lucru de care se teme. Înţelegi?

2. Nu eşti sinceră pe deplin

Pur şi simplu…copilul are o mulţime de posibilităţi de interpretare. Oferă-i informaţii clare şi de încredere.De ce merge la medic, ce beneficii sunt, cum îi vei alege un medic care să-l facă să se simtă în siguranţă şi cum ciocolata nu este o recompensă, de fapt.

Nu păcăli copilul. Autenticitatea sa îi permite să înţeleagă lucruri neaşteptate. Comunică-i clar, rar, respectă-ţi promisiunile şi tratează-l că pe un adult.

Nu-l poţi minţi, ca apoi să te aştepţi să aibă încredere, să se deschidă sau să puteţi purta o conversaţie sinceră. Iar pe măsură ce timpul trece, devine adolescent şi apar alte tentaţii, se va îndepărta şi mai mult, iar comunicarea voastră va fi moartă. Ştiu, par lucruri banale, lipsite de importantă, însă nu sunt. Şi adesea… realizăm asta mult prea târziu. Fii clară, sinceră, oferă încredere şi asigură-te că te faci înţeleasă. Reuşita ţine de practica permanentă, constantă, de perseverenţă şi răbdare.

3. Foloseşti cuvinte blocante

Din păcate, cuvintele blocante sunt majoritare în comunicarea cu copiii.

Să-ţi explic:

Nu e voie acolo, nu face asta, nu pune mâna, nu e bine, nu e frumos, nu auzi ce îţi spun, nu înţelegi, sunt expresii uzuale în comunicarea cu copiii. Cineva mi-a spus aşa, cândva: Păi dacă nu înţelege nimic, ce să fac, cum altfel să-l fac să mă asculte? Trebuie să urlu, să stau cu gura pe el.

Spunem NU de aproximativ 400 de ori pe zi. Asta au constatat specialiştii.

Îţi propun să detensionezi şi să deblochezi relaţia şi comunicarea cu copilul tău – înlocuind cuvintele blocante cu acelea care deschid dialogul.

cum blocam comunicarea cu copiii

Când îi spui: sper să nu mă faci de râs, sper să fii cuminte, sper că nu o să faci iar vreo prostie, blochezi comunicarea.

Sper, este un cuvânt blocant, care îţi spune că nu ai încredere că aşa va fi. Speranţa nu e încredere, e aşteptarea de a primi ceva în care nu crezi. Şi nu vei primi. E o lege universală pe care nu o putem schimba.

De fapt, sper are o întreagă psihologie în spate. Dar să ne rezumăm la practică. Înlocuieşte toate cuvintele blocante cu unele deschise şi teama cu încrederea.

Când spui: Încerc, dar parcă nu-mi iese nimic, ai apelat la un alt cuvânt blocant: încerc. Adică învârtirea în cerc! Cauţi soluţii, dar repeţi aceleaşi greşeli.

4. Eşti temătoare

Copilul este legat energetic de tine, încă de la naştere. Tot ce simţi tu, simte şi el.

Când începi să îi spui aceleaşi: nu ai voie, nu, stai cuminte, nu mai suport, înţelege odată, îi transmiţi disperare, furie, teamă şi îl determini să se închidă în sine. Aceste lucruri îl fac să simtă că greşeşte, să accepte că greşeşte şi să nu înţeleagă de ce.

Iar la vârsta preşcolară, frustrarea este un sentiment extrem de frecvent întâlnit şi foarte puternic. Nu e de mirare că vei avea o dispută cu copilul tău, că veţi striga unul la celălalt sau că, din contră, copilul nu va comunica sub nicio formă cu tine.

Psihologii au susţinut dintotdeauna că un cuvânt potrivit poate face minuni, mai ales spus la momentul potrivit. Îţi propun să treci la fapte. Începând chiar de astăzi, vreme de o lună, schimbă-ţi complet atitudinea faţă de copilul tău.

5. Nu ai suficientă răbdare

Acceptă-l, aprobă-l, susţine-l, ascultă-l şi ai mai multă răbdare cu el. Până la urmă, când îi interzici lucruri, o faci pentru că tu consideri că nu e în regulă aşa cum face el. Dar el nu ştie asta. Explică-i, discută cu el, găsiţi împreună o soluţie de mijloc, negociaţi. Întotdeauna – negociaţi.

Zâmbeşte-i, îmbrăţişează-l, nu mai ridica tonul – e un exerciţiu excelent pentru tine, analizează comportamentul lui şi răspunde-i deschis. Îl poţi corecta mai repede cu înţelegere şi acceptare, decât cu critică.

cum sa comunicam eficient cu copiii

De asta e bună empatia, ne învaţă chiar şi pe noi, părinţii, cum să privim lucrurile prin ochii copiilor. Şi atunci vom găsi soluţiile cele mai bune.

Nu există o reţetă exactă pentru ce trebuie să faci atunci când copilul tău se comportă într-un anumit fel. Însă există câteva reguli, pe care ţi le împărtăşesc aici, care te ajută să îmbunătăţeşti comunicarea cu cel mic.

Însă, obligatoriu, e nevoie de multe experimentări, căutări de soluţii, acceptarea eşecului, căutarea de noi posibilităţi, răbdare şi exerciţiu permanent.

Pentru că asta e, de fapt, parentingul. Exersarea zilnică a rolului de mamă, greşeli, soluţii, perfecţionare.

Să îţi spun ceva ce sigur te va motiva: dacă sunt atâtea mame care reuşesc, înseamnă că se poate. Ce le diferenţiază pe cele care pot de cele care încă sunt confuze? Răbdarea, deschiderea şi exerciţiul PERMANENT.

6. Refuzul de a-l asculta

E copilul meu, el să mă asculte pe mine, că doar nu a ajuns mama să asculte de copil. Nu, dar să îşi asculte copilul e esenţial, obligatoriu.

Când refuzi să îl asculţi, comunicarea dintre voi s-a blocat. Copilul se simte în inferioritate, simte că nu are dreptul să se exprime, înţelege că nu e suficient de bun şi aşa apar frustrările.

Nu îi poţi impune copilului, fără să asculţi ce are şi el de spus. Nici să îi ceri să îţi vorbească sau să îţi răspundă la întrebări…ridicând tonul şi forţându-l să ’’vorbească odată’’. Dacă n-ai realizat până acum, e momentul să descoperi puterea devastatoare a cuvintelor nepotrivite.

comunicarea deschisa cu copilulAscultă-ţi copilul, vezi ce are de spus, lasă-l să îşi exprime părerea, ajută-l cu întrebări, fii dispusă să îl înţelegi şi să treci în locul lui. Vei deschide comunicarea, tonul va scădea, iar voi veţi avea posibilitatea la un dialog N

Nu te aştepta însă la rezultate atunci când îi ceri să tacă, ridici tonul şi nu îi permiţi să spună nimic. Să ştii că tonul lui ridicat, ţipetele şi crizele sunt singura modalitate prin care simte că se poate descărca. Dar tu îl poţi ajuta să vadă lucrurile şi altfel.

Ascultă-l şi fii calmă. Pentru copil, emoţiile sunt încă nişte instrumente noi, greu de gestionat. E responsabilitatea ta să faci lucrurile să funcţioneze.

Concluzie

Copilul nu are nimic împotriva ta, nu face nimic intenţionat, micile ieşiri sunt parte din personalitatea sa, iar marile probleme sunt lecţiile pe care poate nu ai reuşit să i le predai pe înţelesul lui.

Copilul crescut cu calm, iubire şi răbdare va depăşi orice egocentrism.

Parentingul pozitiv înseamnă mai puţin stres şi mai multă iubire. Ai fost şi tu copil, deci înţelegi foarte bine nevoile copilului tău. Treci puţin în locul tău şi vindecă-ţi copilul interior prin intermediul copilului tău. Împreună puteţi face echipa perfectă.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes