Înainte de a deveni părinți avem cu toții idei mărețe despre cum se crește un copil; însă, pe măsură ce puiul de om crește, ne confruntăm cu o realitate cel puțin altfel de cum ne-o imaginam inițial. Poate ți s-a întâmplat și ție să observi cum teoriile de altă dată sunt puse treptat în umbră de provocările și de tumultul fiecărei zile.

Cu toate acestea, bucuria de a fi părinte ne dă putere și ne îndrumă intuitiv pașii către însoțirea dezvoltării copilului cu răbdare, calm și dragoste.

În acest sens, în cartea ei “Nu ne mai înțelegem”, Isabelle Filliozat ne vorbește despre câteva modalități non-violente de a sprijini eficient copiii pe parcursul dezvoltării lor. Iată care sunt aceste puteri la îndemâna fiecărui părinte:

1. Puterea iubirii

Puterea noastră reală constă în conexiune. Isabelle Filliozat ne amintește că noi, părinții, suntem portavioanele copiilor noștri. Orice om are nevoie de atașament pe parcursul vieții; cu atât mai mult, copiii de toate vârstele trebuie să știe că părinții lor sunt susținătorii fermi și de neclintit care le vor fi alături indiferent de situație.

De aceea, a profita de orice ocazie pentru a te juca și a râde împreună cu puiul tău reprezintă o modalitate de a susține nevoile de atașament ale acestuia. Pentru că, într-adevăr, un copil al cărui rezervor este aproape gol devine ușor irascibil, este mai repede copleșit de emoții și poate adopta comportamente inadecvate pentru a căuta semne de atenție și de iubire.

 

2. Puterea autenticității și a vulnerabilității

Încercarea de a controla, de a stabili limite, de a prelua puterea se dovedește uneori ineficientă, mai cu seamă  pe măsură ce copilul crește. Aceasta nu înseamnă că puiul de om trebuie să crească fără limite. Este de dorit să împărtășești copilului tău preocupările cu privire la siguranța, sănătatea, viitorul lui, exprimându-ți emoțiile și asigurându-te că transmiți în același timp mesajul iubirii. Această abordare implică recunoașterea libertății copilului.  În plus, Isabelle Filliozat ne sfătuiește să vorbim calm atunci când vrem să exprimăm îngrijorarea cu privire la deciziile copilului, pentru a-i oferi acestuia timp să preia și să integreze mesajul transmis.

3. Puterea libertății

Libertatea autentică oferă siguranță pentru că are la bază profunzimea legăturii emoționale. Când părintele spune „Fă ce vrei tu, nu-mi pasă”, nu este vorba despre libertate. În acest context, folosirea puterii libertății pentru a însoți și a sprijini copilul presupune să apelezi la abilitățile lui analitice, să-l încurajezi să rezolve problemele, în special punându-i întrebări de genul: “și apoi?”, “ce poți face atunci?” etc.

4. Puterea regulilor

În timp ce o interdicție este o limită prin formularea negativă: “Nu ai voie să …”, o regulă este mai degrabă o procedură ce implică existența unei consecințe: “Când …, atunci…”. Probabilitatea ca un copil să urmeze o regulă crește atunci când regula este formulată într-un limbaj afirmativ sau  este stabilită împreună – deopotrivă părinte și copil .

5. Puterea exemplului și a modelării

„Imitația este calea regală către învățare. A oferi exemplul este mai eficient decât o mie de cuvinte”, după cum afirmă Isabelle Filliozat. Așadar, exemplul personal în comportament și atitudine este definitoriu în educația copilului.

6. Puterea ascultării

Copilul tău nu are nevoie să-i rezolvi problemele; mai degrabă are nevoie de o însoțire a emoțiilor sale fără judecată, de o confirmare a validării sentimentelor sale. Cu toate acestea, a înțelege ce simte nu înseamnă a aproba totul.

În ascultarea activă, părintele încearcă să înțeleagă ce simte copilul, să înțeleagă ce mesaj vrea să transmită acesta. Cel mai important lucru pentru părinte este să exprime propriul mesaj „decodat” fără evaluare, opinie, sfat, raționament sau chiar analiză. El returnează doar ceea ce crede a fi adevăratul sens al mesajului copilului: nimic mai mult, nimic mai puțin. Fă-ți timp să asculți cu adevărat ce spune copilul tău, ajută-l să-și rezolve problema fără să-ți impuni propria soluție; acceptă-i sentimentele și încearcă să ai încredere în capacitatea lui de a gândi și de a găsi propriile soluții. Pune-te în pielea puiului tău pentru a-i înțelege sentimentele, viziunea asupra lucrurilor, percepția asupra realității și acceptă chiar să-ți schimbi opiniile și atitudinile.

În acest context, te poți folosi de expresii precum:

Pari (supărat pe) …

Ești atât de (furios) încât vrei să …

Chiar este…. ceea ce (te sperie / mânie / te întristează)?

Te-ai săturat de …

Chiar îți place …? /

Îți place mult, se pare.

Ți-e frică de …

Ești dezamăgit de …

Vrei să spui că…

Asta te deranjează?

Nu ai suficient timp să …

Ai simțit (rușine / durere / frică / furie)?

Te întrebi de ce …

7. Puterea empatiei

Empatia presupune mai întâi de toate înțelegerea emoțiilor copilului tău. A arăta empatie înseamnă a-l lăsa pe copil să plângă dacă are nevoie, fără a încerca să-i suprimi tristețea.

 

8. Puterea dialogului

Întrebările deschise susțin explorarea și ar trebui să vină întotdeauna după un moment de ascultare empatică. Poți pune copilului întrebări precum:

Ce s-a întâmplat ?

Cum te simți?

Ce i-ar fi putut determina să facă acest lucru?

De ce te temi cel mai mult?

Ce te face trist ?

Ce ai învățat din această experiență?

9. Puterea de apreciere și întărirea pozitivă

Este de dorit ca în locul focusării pe aspectele negative,  să identifici ceea ce merge bine, ceea ce face copilul corect (chiar lucruri foarte mici) sau conform cererii tale. A spune câteva cuvinte pozitive copilului înseamnă a-l face să-și dorească să repete această atiutudine. De aceea, evaluarea micilor realizări ale vieții de zi cu zi prin consolidarea pozitivă este foarte importantă.

10. Puterea reconcilierii 

Furia copilului este despre el, nu despre tine ca părinte. Putem alege să ascultăm acuzațiile sau să vedem durerea din spatele iritării, respingerii, agresivității. În plus, atunci când tu ca părinte te-ai înșelat (spre exemplu: acuzarea copilului că a mințit când spunea adevărul…), recunoașterea propriilor greșeli te va face să crești în ochii copilului tău.

11.Puterea recunoștinței

De-a lungul copilăriei lor, subliniem mereu copiilor noștri puterea cuvântului magic „Mulțumesc!” și, totuși, uităm uneori să îl pronunțăm. Este atât de ușor să spui „mulțumesc că exiști în viața mea” și înseamnă atât de mult!

În plus, recunoștința poate fi exprimată în nenumărate moduri:

  • scoate în evidență lucurile pe care le face bine;
  • scrie-i o scrisoare spunându-i ce înseamnă el pentru tine;
  • lăsa-i bilețele pe frigider, în buzunarul hainei sau al pantalonilor etc.

 

Concluzie

Prin urmare, chiar dacă viața de zi cu zi este o cursă contra cronometru care ne face să uităm adesea ce binecuvântarea este aceea de a fi părinte, încearcă să fii atent la ceea ce se întâmplă aici și acum în viața ta. Și nu uita: copilul tău nu are nevoie de un părinte perfect, ci de tine exact așa cum ești, cu punctele tale forte și punctele tale slabe.

Ceea ce contează cel mai mult este iubirea, supravegherea, siguranța și consecvența în disciplină și în reguli pe care i le poți oferi constant copilului tău. Prin încrederea în tine însuți, în intuiția ta, prin ascultarea nevoilor copilului tău, cu răbdare și calm vei reuși să clădești un om frumos, o viață frumoasă.

În acest sens, pentru a descoperi cum îți poți însoți copilul în procesul cunoașterii, pentru a stabili cu acesta o conectare profundă și reală, îți propunem să consulți și ideile surprinse în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag.

Tu care crezi că este superputerea ta ca părinte?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse