Scâncetul unui copil care se plânge continuu are darul de a enerva și de a pune sub presiune chiar și cel mai calm părinte. Deși mâțâiala copiilor este o realitate cu care se confruntă majoritatea părinților, acest comportament nu trebuie să devină obișnuință. Ca părinte, îți poți ajuta copilul să înceteze acest obicei, încurajându-l să se exprime diferit.

De ce se plânge un copil?

Iată câteva motive care pot determina un copil să se plângă sau să ceară ceva pe un ton lacrimos fără să plângă de fapt:

  • nu primește ceea ce dorește;
  • nu găsește cuvintele potrivite pentru a spune ce îl deranjează sau ce vrea;
  • nu este capabil să facă ceva singur;
  • este obosit sau bolnav;
  • se plictisește sau vrea atenția părintelui său;
  • imită comportamentul unei persoane apropiate care se plânge mult.

Este adevărat, poate fi o adevărată provocare să rămâi liniștit în fața unui copil care se plânge, mai cu seamă că, uneori, este aproape imposibil să ignorăm scâncelile continue. Însă,  văicăritul este, în fapt, un mijloc de comunicare ce poartă un mesaj pe care copilul nu îl poate spune altfel.

Sistemul emoțional al copilului care se plânge este copleșit de frustrare. Astfel, frustrarea apare ca emoție a schimbării și indică faptul că puiul tău are nevoie de ceva pentru a se opri. Cu alte cuvinte, mâțâiala servește copilului pentru a atrage atenția adulților aflați în apropiere.

De reținut că frustrarea este o emoție sănătoasă, iar un copil frustrat nu are un „capriciu”, ci are doar o emoție puternică generată de faptul că trece printr-o situație în care nu poate obține ceea ce își dorește.

Ce să faci atunci când copilul tău se plânge continuu?

  •  Încurajează-ți copilul să folosească cuvinte pentru a întreba corect

De exemplu, spune-i: „dacă ți-e sete și vrei niște lapte îmi poți spune simplu: vreau niște lapte, te rog!”. Dacă refuză sau se enervează, nu insista să repete, mai ales dacă copilul tău abia începe să vorbească. Reformulând cererea lui în cuvinte, îi oferi un exemplu. Cu timpul, copilul tău va dezvolta alte modalități de a întreba în loc de a se plânge.

  •  Ajută-ți copilul să-și numească emoțiile

Încurajează-l să folosească cuvinte pentru a spune ce simte.  Rostește ceva de genul: „Văd că ești furios. Vrei să-mi vorbești despre asta?” sau „Cred că încerci să-mi spui ceva în timp ce te plângi; vrei să încerci să-mi spui ce nu este în regulă?”. Cu cât îl obișnuiești pe micuțul tău să vorbească despre emoțiile sale, cu atât va scânci mai puțin pentru a exprima ceva.

  •  Spune-i că este perfect normal ca uneori să nu se simtă bine

Ajută-l să-ți spună ce nu e în regulă. Evită să-i spui că se plânge „degeaba”. În caz contrar, copilul tău se poate simți neînțeles și poate crede că trebuie să încerce să-și ascundă sentimentele.

  • Rămâi liniștit în jurul lui atunci când plânge

Nu ezita să-l ajuți să se calmeze, dacă tu crezi că este complet copleșit de situație. De exemplu, poți să-i dai o îmbrățișare sau să-i masezi ușor spatele. Dacă este bolnav sau obosit, fă-ți timp pentru a-l mângâia, pentru a-l liniști și ajută-l să se relaxeze și să adoarmă.

  •  Schimbă-i părerea

Uneori, copilul tău pur și simplu nu știe cum să nu se mai plângă și are nevoie ca tu să-l ghidezi. Cu toate acestea, alege această metodă numai după ce i-ai arătat că îi ești alături pentru a înțelege ce nu este în regulă.

  • Identifică ce împiedică satisfacerea nevoilor

O modalitate de a sprijini un copil care se plânge este schimbarea a ceea ce împiedică satisfacerea nevoilor sale (foamea, somnul, nevoia de legătură emoțională …): se poate dovedi ușor să-i permiți copilului să mănânce o mică gustare în afara mesei, să-i oferi o îmbrățișare sau un timp petrecut împreună.

  • Ajută-l să se împace cu ceea ce nu poate fi schimbat

O altă modalitate de a sprijini un copil care se plânge este să-l ajuți să accepte ceea ce nu poate fi schimbat prin ascultare activă fără reproșuri sau sfaturi, doar cu empatie:

  • descrie frustrarea copilului în cuvinte care se potrivesc cu sentimentele sale („Simt că ești frustrat. Așa este?”);
  • recunoaște ce ar dori să schimbe: cuvântul cheie aici este „da” („Da, este atât de păcat că nu poți sta mai mult, te distrai atât de bine!”);
  • empatizează cu tristețea lui („Este adevărat că te întristează când pierzi ceva”);
  • dă-i voie să plângă dacă simte nevoia s-o facă.

Atenție, tonul vocii este foarte important! Dacă copilul se simte manipulat sau înțeles greșit, se va închide.

  • Sapă mai adânc pentru a descoperi nevoile ascunse

Se întâmplă, de asemenea, ca văicărelile să nu aibă legătură cu problema în cauză (ex: văicăritul pentru o înghețată), ci să ascundă o nevoie nesatisfăcută care are nevoie să fie scoasă la lumină (ex: a găsi un confort, a-și elibera presiunea acumulată, a-și găsi puterea personală, a se asigura de soliditatea relației, a-și împlini nevoia de atașament etc). Acest mod de gândire din punctul de vedere al nevoilor și al atașamentului explică de ce copiii scâncesc rar în jurul unor persoane cu care nu se simt confortabil sau cu care nu se simt în siguranță.

Concluzie

Prin urmare, o modalitate de a evita supărarea este să-ți amintești că văicărelile copilului tău sunt o punte între plâns și vorbit. Poate fi dificil să-i suporți plânsul continuu, însă, știind că puiul tău folosește această metodă pentru că nu știe cum altfel să se poată exprima, te poate ajuta să abordezi situația fără a-ți pierde cumpătul și fără a-l respinge.

Când un copil se plânge, este adesea pentru că nu găsește cuvintele care să spună ce simte sau ce îl deranjează. Încurajează-ți copilul să folosească cuvinte pentru a spune ce vrea, ce simte sau ce gândește și, astfel, îl vei ajuta să se exprime altfel decât prin plâns.

Pentru a crea un atașament sigur și o conectare veritabilă, puteți folosi și ideile propuse în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag.

Copilul tău se plânge adesea? Tu cum reacționezi?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes