Mulți dintre noi, părinții, ajunși deseori la capătul puterilor și la limita răbdării, ne punem întrebarea „De ce nu ne ascultă copilul?”

Copiii au multe în minte, de la testul de istorie la meciurile de fotbal până la cel mai nou joc pe computer. În concluzie, au alte lucruri la care să se gândească.

Ei au, de asemenea, priorități diferite și nu înțeleg deloc de ce este atât de important să facă baie fix în acel moment, spre exemplu.

4 Motive pentru care copiii nu ascultă:

1. Inconsecvența – Nu facem lucrurile la fel, reacționăm diferit la aceeași situație (inconsecvența și lipsa regulilor sunt percepute de copil ca fiind un mediu ostil pentru el)

2. Facem greșeli în încercarea de a determina copilul să asculte, si anume:

  • fie suntem prea duri / critici
  • fie cicălim copilul
  • fie dăm o recompensă ca urmare a unui comportament negativ (facem pe plac copilului numai să tacă sau să ne lase în pace)

3. Taxăm greșelile, dar nu acordăm atenție la ce face bine și la momentele când este ascultător (aici copilul învața că pentru a primi atenția adultului trebuie să facă numai lucruri rele)

4. Nu suntem atenți la ce fac copiii, nu știm de ei, îi lăăm în pace ca să nu ne certăm cu ei

Ce să faci atunci când copilul tău nu te ascultă?

1. Nu începe să vorbești cu el decât atunci când ai atenția lui

Conectează-te cu al tău copil înainte să vorbeșți cu el. Asta înseamnă că nu poți să dai comenzi din partea cealaltă de cameră și să te aștepți să fie executate.

Ce poți face însă este să te apropii de el, să te cobori la nivelul lui, să îl atingi ușor, să observi ce face și să spui ceva despre activitatea lui:

„Uau, ce tren frumos și ce tunel colorat ai făcut!”

Cercetările asupra creierului arată că atunci când ne simțim conectați cu o altă persoană, suntem mai deschiși spre influența lor și îi ascultăm cu mai mare ușurință.

Așteaptă până când se uită la tine, uită-te în ochii lui și doar atunci începe să vorbești. Dacă nu se uită în sus, asigură-te că primești atenția lui întrebându-l „Pot să îți spun ceva?” Atunci când se uită la tine poți să începi să vorbești.

Să nu fii surprins atunci când al tău copil va începe să utilizeze această tehnică pentru a-ți atrage ție atenția înainte de a-ți spune ceva. Iar dacă vrei ca el să te asculte de fiecare dată va fi nevoie să îl asculți și tu.

2. Nu repeta același lucru de mai multe ori

Dacă i-ai cerut o dată să facă ceva și nu a făcut înseamnă că al tău copil nu e atent la tine și nu te ascultă. Revino la pasul de mai sus.

3. Folosește mai puține cuvinte, fii scurt și la obiect

Mulți dintre noi dăm prea multe explicații în moduri mult prea complicate pentru copiii noștri, iar aceștia își pierd răbdarea să mai asculte, neînțelegând care este mesajul. Folosește cât mai puține cuvinte atunci când dai instrucțiuni.

4. Pune-te în locul lui

Dacă tu ai fi ocupat cu ceva ce îți place foarte mult și partenerul tău ți-ar spune să nu mai faci acel lucru și să mergi să faci altceva care nu este o prioritate pentru tine, cum te-ai simți?

Copilul tău nu trebuie să-ți împărtășească prioritățile, el poate doar să se plieze uneori după nevoile tale. Iar tu ca părinte nu trebuie să împartășești aceleați priorități cu el, dar va ajuta foarte mult dacă îi vei înțelege dorința de a continua să facă ceea ce făcea atunci când l-ai întrerupt.

Pentru a vă dezvolta empatia, puteți folosi jocul EQ Game – Alfabetul Inteligenței Emoționale. Acesta vă va permite să recunoașteți mai repede emoțiile copiilor, le va permite și lor să se cunoască mai bine și să vă poată ”citi” emoțiile. Și totul sub forma lor preferată de învățare: jocul.

5. Nu da ordine, cooperează!

Nimeni nu vrea să asculte pe cineva care dă ordine. De fapt, întotdeauna stimulează rezistența. Gândește-te la tine cum te simți atunci când cineva îți ordonă să faci ceva. În schimb, menține tonul cald, oferă-i variante din care să aleagă.

„E timpul să facem baie, vrei să faci baie acum sau în cinci minute? Bine, cinci minute, fără nicio altă amânare, da?”

„Am fost de acord să faci baie în cinci minute și au trecut cele cinci minute. Știu că vrei să te mai joci dar acum e timpul să intrăm la baie, după ce terminăm poți să te mai joci dacă vrei.”

6. Fii calm/ă!

Când ne supărăm, copiii se simt în nesiguranță și intră în stare de stres, acel mecanism de luptă sau fugi.

În efortul lor de a se apăra sau de a lupta înapoi, ei devin mai puțin eficienți la ascultare și pierd din vedere mesajul nostru.

Dacă prioritatea ta este ca să ajungi undeva la timp și copilul să intre cât mai repede în mașină, nu pierde timpul și energia ținând o prelegere legată de faptul că nu te-a ascultat și nu s-a urcat în mașină atunci când i-ai spus prima dată. Asta îl va face și mai supărat și va fi mai greu de gestionat pe toată perioada călătoriei.

Respiră adânc, ajută-l tu să-și găsească ce a pierdut pe jos și să se urce în mașină dacă are nevoie de ajutor. Odată ce sunteți în mașină, îl poți ruga să te ajute să găsiți modalități de a ieși din casă la timp.

7. Stabiliți împreună rutina zilnică

Atunci când un copil este obișnuit cu rutina, face lucrurile mai rapid și mai eficient.

Ce poți tu să faci este doar să îi aduci aminte, întrebându-l: “Ce iei cu tine la antrenament? “, “Unde mergi după ce ieși de la înnot de obicei?”, ”Ai luat tot ce ai nevoie pentru seara aceasta?”

8. Ascultă-ți copilul atunci când îți vorbește despre el sau despre orice altceva care este important pentru el

Dacă te uiți la ecranul telefonului în timp ce copilul tău îți spune despre cum și-a petrecut ziua, copilul înțelege că telefonul este mai important și mai interesant pentru tine decât este el.

Dacă chiar vrei ca al tău copil să te asculte, oprește-te din ce faci și ascultă-l.

Durează doar câteva minute. Începe acest lucru atunci când este preșcolar și va fi în continuare dispus să vă vorbească când este adolescent.

9. Nu lăsa comportamentul dificil al copilului să te îndepărteze de el emoțional

Mulți dintre noi, părintii, devenim exasperați și epuizați de comportamentul copilului nostru și îl vor interpreta ca pe o lipsă a iubirii acestuia.

Involuntar, în asemenea situatii, părinții vor evita să-si manifeste afecțiunea și vor apela mai mult la autoritate pentru a-l „aduce pe calea cea bună”.

Este normal să te simți exasperat, epuizat sau descurajat. În asemenea situații, oferă-ți timp pentru a te odihni ți a-ți recâțtiga optimismul.

Atunci când comunici cu copilul tău, amintețte-ți că ceea ce te deranjează este comportamentul lui, nu persoana sa. Iar comportamentele pot fi îmbunătățite.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes