Eșecuri, zbucium, dezamăgiri, despărțiri, tristeți… cu fiecare etapă a vieții avem nevoie să lăsăm în urmă ceea ce ne oprește din drum; să învățăm acceptarea pentru a nu trăi la nesfârșit în regret, în vină, în frustrare sau durere. Rănile interioare și nevoia de a controla totul, frica pot dispărea încet, încet pentru a lăsa locul unei vieți armonioase. E nevoie doar să îți zâmbești.

Fie că recunoaștem sau nu, ne place să deținem controlul: asupra evenimentelor din viața noastră, asupra emoțiilor pe care alegem să le simțim, asupra oamenilor din jur; nu conștientizăm că, astfel, nu putem schimba cu adevărat nici mersul lucrurilor, nici oamenii cu care ne intersectăm, ci doar perspectiva din care privim.

Cel mai adesea, dialogul nostru interior abundă în expresii scăldate în ego: “Trebuie să fac în așa fel încât totul să fie perfect”, „Eu fac mai bine”, „Lucrurile trebuie să se întâmple așa cum
îmi doresc eu”.

Judecăm și criticăm oameni și experiențe, privim alături, pentru a nu fi nevoiți să privim înăuntru. Ne-am obișnuit să ne planificăm viața în cele mai mici detalii, fără să ne dăm seama că, între timp, am uitat să trăim.

Căutăm și așteptăm rețete miraculoase care să ne transforme zilele-n bucurie; găsim pretutindeni vinovați responsabili pentru eșecurile noastre și fugim cât mai departe de noi înșine. Ne ascundem, ne încrâncenăm, ne batem cu pumnii în piept, ne luptăm cu oamenii, cu viața și cu sine pentru a învăța, într-un … început, acceptarea. Da, da, abia acum putem vorbi
despre un început – acela al unei noi vieți.

Acceptarea este un act de curaj, de încredere oarbă în ceea ce-ți aduce ziua de mâine.
Tumultul zilelor de ieri te va învăța să privești senin înainte; abia când nu te vei mai
împotrivi vieții, când vei începe să descifrezi timid sensurile din non-sens, existența îți
va fi primăvară. Tu doar bucură-te și las-o înflorească – în recunoștință, în zâmbet și–n
culoare!

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse