Fie că este vorba despre părinți, fie despre profesori sau despre oamenii din jur, în general, fiecare dintre noi a auzit măcar o dată formulări de genul: “ Tu ești bun la matematică”, “ Ea este calmă și retrasă”, “El are un caracter urât”, “Ești năzdrăvan” etc. 

Tu, cel de acum, te-ai gândit vreodată ce etichete, puse în copilărie, te-au blocat mai târziu?

Te poți gândi la ceva care acum face parte din propria identitate, dar care, într-un fel, ți-a fost „impus” de către cei din jur?

Pentru a putea învăța cum să evităm etichetarea copiilor noștri sau cum să-i ajutăm să se debaraseze de etichetele care le-au fost puse, este necesar să cunoaștem care sunt consecințele reale ale acestor etichete.

Cum îi afectează etichetele pe copii?

Știm cu toții că nu trebuie să ne judecăm copiii, că nu trebuie să facem comparații … dar, adesea inconștient, îi etichetăm pozitiv sau negativ: „el este agitat”, „ea este timidă”, „el este foarte inteligent” …  

Toate aceste etichete constituie o judecată atribuită copilului care riscă să se lipească de sufletul său pentru o perioadă foarte lungă de timp. Însă această judecată, ca toate judecățile, nu reprezintă unica realitate și limitează practic posibilitățile copilului. Chiar și o etichetă pozitivă precum „ești deștept” este greu de purtat, deoarece pune multă presiune asupra copilului. 

De aceea, etichetarea unui copil nu îi permite să-și dea seama de consecințele acțiunilor sale si să-și dezvolte simțul responsabilității.

Dimpotrivă, ea are puterea de predicție: copilului căruia i se spune că este mincinos sau violent, va ajunge să integreze aceste etichete ca o trăsătură a personalității sale și se va comporta ca atare.

În acest sens, într-una din cărțile lor, Faber și Mazlish ne avertizează asupra acestor predicții care se adeveresc și ne propun 6 modalități prin care ne putem ajuta copiii să se debaraseze de etichete.

Care sunt cele 6 modalități prin care ne putem ajuta copiii să se debaraseze de etichete?

1. Caută oportunități de a prezenta copilului o nouă imagine despre sine

   – Caută puncte forte și practică întărirea pozitivă („Îmi place când … [comportament pozitiv] …”, „este plăcut când…”;

 –  Dă dovadă de recunoștință („mulțumesc că te-ai gândit la .. [comportament pozitiv]…”);

  – Descrie mai degrabă decât să judeci („văd că ai .. [comportament pozitiv] …”).

2. Pune copilul în situații care îi permit să se vadă diferit

  – Acordă-i responsabilități și semne de încredere („Te însărcinez să …”, „Am încredere în tine că …”);

– Exprimă așteptări clare („Te rog să …”, „Mă aștept să…”) și într-un limbaj pozitiv (ce vrei să facă copilul mai degrabă decât ce nu ar trebui să facă el);

– Oferă-i opțiuni („crezi că este mai sigur să … sau …”);

– Implică-l în acțiuni de zi cu zi, mai degrabă decât să-l respingi pentru a evita posibile daune („ai vrea să mă ajuți făcând ….?”, „Cum să…? Ai o idee?”).

3. Asigură-te că puiul tău te aude spunând lucruri pozitive despre el / ea

– Descrie în mod obiectiv, fără judecată, ce a făcut copilul bine;

– Exprimă-ți emoțiile în fața comportamentului așteptat al copilului („Sunt impresionat / sunt fericit / simt recunoștință / mă bucur mult că …”);

– Rezumă-i comportamentul într-un singur cuvânt („asta numesc eu curaj / abilitate / organizare …”).

4. Oferă exemplul comportamentului pe care îl aștepți de la el

– Punând cuvinte pe emoțiile tale („Este neplăcut să pierzi, sunt dezamăgit, dar te felicit, ai jucat foarte bine!”);

– Descrie-i strategiile tale („Trebuie să fac curățenie, este obositor, voi curăța două camere astăzi și voi face restul mâine”);

– Recunoaște-ți greșelile și remediază-le („Mi-am vărsat paharul, am nevoie de un burete pentru apă și de o mătură pentru pahar”).

5. Amintește-i oridecâte ori poți momentele în care a fost mândru de el însuși sau de ceea ce a făcut

– Amintește-i succesele și faptele bune pe care le-a făcut („El / ea nu te cunoaște ca mine. Eu îmi amintesc ziua când …”);

– Valorifică ceea ce poate face copilul („vorbim despre acest copil care a învățat să … la 4 ani / care știe să facă …?”);

– Insistă pe „nu încă” și „în curând” („nu știi încă să mergi cu bicicleta /să înoți…”, „în curând veți învăța să …”).

6. Exprimă-ți emoțiile și așteptările atunci când comportamentul este inadecvat

– Vorbește folosind mesajul Eu („Sunt supărat când…”, „Nu-mi place când vorbești cu mine așa, simt …”);

– Recunoaște emoția copilului atunci când îți declari așteptările („ești dezamăgit că ai pierdut! Dar mă aștept să-ți păstrezi spiritul sportiv”);

– Insistă pe abilitățile pe care copilul trebuie să le dezvolte și pe mijloacele pe care le are la dispoziție („Aștept să fii capabil să te exprimi fără să te superi; poți merge la tine pentru a te liniști dacă ai nevoie”).

Concluzie

Fiecare copil trebuie să fie văzut ca o persoană capabilă să învețe, o ființă umană în curs de construire; să fie încurajat să experimenteze bucuriile descoperirii și ale progresului, să i se permită să încerce și să greșească fără a fi etichetat ca fiind slab, lent, mediocru sau chiar prost.

Etichetele, fie ele pozitive sau negative blochează copiii în roluri și îi pot face să se teamă să încerce alte moduri de a fi și de a face.   

De aceea, e bine să ne amintim că fiecare ființă umană poate deveni mai bună dacă „o singură persoană crede suficient de mult în ea pentru a o ajuta să exploreze zonele neexplorate” așa cum frumos afirmă Faber et Mazlish.

Mai multe informații despre impactul etichetelor în dezvoltarea copiilor găsești și în acest articol.

Tu cum reușești să eviți folosirea etichetelor în educația copilului tău?