Elevul are obligația „de a participa la activitățile desfășurate prin intermediul tehnologiei și al internetului; în caz contrar, elevul este considerat absent și se consemnează absența în catalog, cu excepția situațiilor justificate”.  

Acesta este fragmentul dintr-un ordin de ministru, menit sa facă lumină în misterioasa modalitate de predare și adaptare la școala online. 

Oare cei care decid, înainte de a obliga elevul și întreaga familie să participe, nu ar trebui să se asigure că acesta dispune de resursele materiale, psihice și emoționale să poată îndeplini această obligație?

Aceste ordine aruncate cu nepăsare din bula celor din ministere nu fac decât să accentueze criza, să o diversifice și să divizeze și mai mult societatea.

Încă o data, termenii evazivi au lăsat loc interpretărilor din ambele tabere. Căci, da, acum vorbim de un adevărat război între profesori și elevi. Război ce pare să se dea pe terenul elevilor – fascinantă lume a noilor tehnologii. Lume de care până mai ieri majoritatea profesorilor erau afectați tangențial și doar voluntar. Acum această lume a devenit noua normalitate. 

 

La vremuri noi, sisteme și comportamente vechi.

Trezindu-se în această lume și nevoiți fiind să se adapteze forțat, să facă față și să-și îndeplinească norma, unii profesori și-au adus cu ei vechile arme: absențe, scăderea notei la purtare, lucrare de control, ascultarea din toată materia și alte metode de inducere a fricii pentru a deține controlul. Căci despre educație nu mai putem vorbi astfel în 2020.

Excepțiile vin să confirme faptul că soluții există, evoluția și adaptarea sunt posibile. 

Aceasta schimbare, aceasta perioada de criza ne-ar putea duce către evoluție dacă ne-am permite sa colaborăm, sa comunicăm, să ascultăm, să înțelegem spre binele tuturor.

Educația nu se poate întâmpla într-un mediu inconfortabil, mai ales emoțional. Educația nu se poate întâmpla într-un mediu în care nu exista încredere.

E ca și cum un bijutier nu ar încălzi mai întâi aurul, pentru a-l putea modela mai ușor. L-ar lua și ar începe să-l lovească cu ciocanul, încercând să-i dea forma dorită.

Situația este dificilă pentru toți, dar divizarea societății și războiul între diverse tabere nu poate aduce schimbarea pe care ne-o dorim cu toții.

A-i obliga pe elevi să-și pornească camera în timpul orelor online, este o măsură ce poate provoca stres, disconfort și anxietate. Stări în care învățarea nu mai este posibilă. Deși ordinul de ministru nu specifică neapărat obligativitatea pornirii camerei, foarte multe cadre didactice, din dorința de a nu pierde controlul, impun acest lucru.

Iată mai jos cinci motive pentru care elevii refuză să utilizeze camerele:

 

1.Nevoia de  intimitate

Alegerea de a porni sau nu camera ar trebui să fie la latitudinea fiecărui elev în parte. Vorbim până la urmă de protejarea propriei imagini. Pentru ca participanții implicați în acest proces să poată porni camerele este necesar ca mediul respectiv să ofere siguranță, încredere și confort.

Nevoia de intimitate este o nevoie profund omenească. Camera pornită presupune o vulnerabilitate, o breșă de securitate în inima intimității personale. Nevoia de intimitate a propriei imagini, a locuinței, a celorlalți membrii ai familiei care este posibil să fie nevoiți să treacă prin spatele elevului, sunt doar câteva aspecte de luat în calcul.

La școală elevii nu sunt obligați să dezvăluie detalii despre viața lor personală și despre familie, dar în timpul orelor online în format video controlul asupra intimității este pierdut. A porni camerele este echivalent cu a permite accesul în propria viață și locuință

   2.Anxietatea de expunere

este un alt  impediment real, pe care mulți elevi îl resimt. Aceasta poate fi resimțită atât de puternic la nivel emoțional și fiziologic, încât atenția ajunge să fie mereu pe propria imagine. În aceste situații, rămân foarte puține resurse pentru a înțelege ce se spune în timpul orei.

Așteptarea ca elevii să fie vizibili pe toată durata orelor și să urmărească ecranul va duce la un contact vizual direct prelungit. A te simți urmărit încontinuu poate duce la distragerea atenției. Disconfortul este accentuat de multitudinea de fețe care apar mult mai mari și foarte aproape. Răspunsul “luptă sau fugi” al organismului va fi ușor declanșat, făcându-i pe elevi să se simtă la limită și împiedicând concentrarea.

  1. Oboseala Meet/Zoom

Deși poate părea că nu este diferită de oboseala obișnuită, specialiștii sugerează că este diferită și că expunerea video constantă și prelungită poate accentua oboseala.

Comunicarea non-verbală reprezintă mai mult de jumătate din modalitatea în care noi recepționăm mesajele. Utilizarea formatului video ce permite observarea doar a feței, dar nu permite citirea întregului corp pentru descifrarea corectă a mesajului, duce la suprasolicitare.Această situație conduce la concentrarea atenției pe mesajele verbale, ceea ce va însemna din nou suprasolicitare. 

Atunci când pe ecran vedem o multitudine de fețe și încercăm să acordăm atenție fiecăruia în parte ajungem la multitasking, denumit și atenție parțială continuă. Oamenii nu au această capacitate. Trecerea de la o sarcină la alta duce la afectarea memoriei și scade capacitatea de îndeplinire a sarcinilor. Așa apar probleme de angajare în activități și sentimentul de extenuare.

  1. Alte responsabilități

Sună ideal ca elevii să poată participa la orele online, de acasă, dintr-un spațiu liniștit, fără distrageri. Dar, de cele mai multe ori, acest lucru nu este posibil. Sunt mulți elevi care în timp ce participă la orele online trebuie să împartă acest spațiu cu alți membrii ai familiei, uneori chiar cu frați mai mici pe care îi au în grijă.

Aceste responsabilități pot distrage atenția participanților și pot să-i facă pe elevi să se simtă jenați.

  1. Resurse financiare reduse sau alte probleme de acces

A-i obliga pe elevi să participe la orele online cu camera pornită, pleacă de la așteptarea că toți elevii și familiile din care provin își permit achiziționarea mijloacelor tehnice pentru acest proces. Dacă ne aducem aminte că trăim în România, realizăm că un număr foarte mare de părinți se luptă zilnic să le asigure copiilor cele necesare nevoilor primare: hrană, condiții decente de trai, siguranță și un minim de confort. Pentru orele online sunt necesare echipamente și resurse pe care o mare parte din aceste familii le consideră un lux: calculator, laptop, tabletă, cameră, microfon, acces la internet.

Refuzul sau imposibilitatea elevilor de a-și porni camerele video nu ar trebui să fie un impediment de conectare al profesorilor cu elevii lor. Important este ca mai întâi să ne asigurăm că elevii se simt confortabil și în siguranță cu acest mod nou de interacțiune. Dacă elevii se vor simți confortabil emoțional vor putea cu ușurință să permită celorlalți membri să aibe acces la lumea lor.

Impunerea cu forța, obligativitatea deschiderii camerelor, contrar voinței lor va crea o stare de disconfort emoțional. Acest disconfort vine să accentueze stresul deja existent al situației excepționale pe care elevii trebuie să o integreze. 

Învățarea nu mai este posibilă, în schimb riscul apariției diverselor forme de tulburări de comportament și problemelor de sănătate mentală este uriaș.

Așadar, dragi părinți, profesori, bunici, înainte de a impune cu forța sau prin intermediul fricii expunerea imaginii proprii a copilului/elevului vostru, opriți-vă un minut și întrebați-vă: de ce? Și cu ce costuri?

Înainte de a acuza elevii de faptul că vor doar să se sustragă actului educațional, să înșele, să trișeze, să evite, încercați să vă deschideți camera sufletului și să vedeți cum se simt ei în toată această mare de incertitudini în care suntem acum obligați cu toții să înotăm.

Încercările repetate de a convinge sau de a impune, nu vor genera decât tensiune la nivelul grupului, care îi va îndepărta și mai mult de acel mediu natural în care expunerea imaginii este evaluată ca fiind confortabilă, consimțită și cu riscuri asociate scăzute. Relaționarea pozitivă cu elevii și construirea dinamicii grupului astfel încât, deschiderea camerei video să fie un rezultat natural al climatului pozitiv și de încredere creat ar putea fi mai degrabă soluția salvatoare.

Este necesar ca toți cei implicați să înțeleagă faptul că școala online nu înseamnă școala față în față, transferată în online. Școala online vine cu alte caracteristici și cu provocări pe care este nevoie ca fiecare grup să le discute și să le dezbată.

 Astfel de discuții sunt inevitabile oricărui colectiv care întâmpină o situație inedită. Acestea reprezintă o oportunitate, atât pentru profesori cât și pentru elevi, să se cunoască, să afle informații despre nevoile individuale și ale grupului și să genereze împreună soluții de gestionare a acestora, pentru a-și atinge obiectivele de predare-învățare.

Înconjurați de tehnologie, este datoria noastră să păstrăm flacăra umanității aprinsă.

Toate aceste probleme pornesc, de cele mai multe ori, de la ignorarea dezvoltării inteligenței emoționale. Importanța acestei  abilități, dincolo de a fi doar o modă, va deveni cu siguranță din ce în ce mai mare. Va fi cea care va face diferența între omul împlinit, care își creează propria viață și omul care doar supraviețuiește în și prin creațiile celorlalți.

Dacă vrei să-ți ajuți copilul să se adapteze  ușor la schimbările de orice natură, te invit să intri împreună cu el în Academia Emoțiilor – un program creat cu drag de oameni de colegul nostru Florin Alexandru

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes

Ultimele produse