Pentru un copil, “responsabilitatea” nu înseamnă doar să își asume ceea ce a făcut, ci înseamnă să devină conștient de efectele comportamentului său. Pentru un părinte, responsabilitatea nu înseamnă doar să crească un copil ,,frumos” educat, ci înseamnă să devină conștient că a fi părinte necesită multă ,,iresponsabilitate” uneori. Chiar dacă nu va fi privit cu admirație de cei din jur, acest lucru va permite copilului să învețe el ce este responsabiltatea prin propriile acțiuni.

Avem obiceiul, din prea multă,,grijă” să îngrădim ,,libertatea” de acțiune a copiilor, pentru a-i feri de ,,pericol” sau de dezamăgiri. Însă uităm că doar punându-te față în față cu procesul de învățare ce devine un proces de autoînvățare, este cel ce conturează responsabilitatea.

responsabilitatea

Să ne gândim puțin la perioada în care copiii încercau mersul:

  • de câte ori a fost nevoie ca ei să cadă pentru a învața cum să se ridice și a încerca din nou?
  • de câte ori noi părinții nu ne-am îngrijorat că se pot lovi oricând și consecințele vor fi pe măsură?

Dar cum oare altfel un proces de învățare s-ar produce, cum oare altfel asumarea consecințelor proprii s-ar manifesta, dacă nu prin repetate încercări?

Cum am putea să îi facem pe ai noștri copii să înțeleagă responsabilitatea dacă nu le dăm ocazia să ,,greșească” și să învețe astfel ce înseamnă să fii responsabil?

  • Da, ai putea să atragi privirile încruntate ale celor din jur;
  • Da, ai putea să fii judecat/judecată de către ceilalți;
  • Da, ai putea să fii numit un părinte iresponsabil sau un părinte care ,,nu se gândește la consecințe” .

Este oare necesar să stăm în permanentă atenți la ceea ce cred ceilalți sau să fim în permanentă recunoscători pentru alegerile făcute?

Au existat, există și vor exista întotdeauna stiluri diferite de a percepe ce presupune creșterea versus educarea unui copil. Si tot așa există păreri diferite în ceea ce privește creșterea unui copil care să se supună regulilor sau pur și simplu permiterea unui copil care prin propriile acțiuni și ,,greșeli” să învețe puterea/asumarea consecințelor. Copilăria este în sine un proces de descoperire.

Ce înseamnă responsabilitatea?

  • conștientizare
  • asumare
  • gândirea ,,out of the box”
  • încredere
  • dezvoltarea InteligențeI emoționale.

responsabilitatea

Copiii au nevoie să își înțeleagă comportamentul, și implicit responsabilitatea, și o pot face doar experimentând spectrul larg emoțional ce îi determina să aibă reacții diferite în situații diferite.

Părinții trebuie să-și dezvolte și ei inteligența emoțională și asta presupune a înțelege puterea responsabilității neîngrădite și permiterea încercărilor repetate până ce acestea devin lecții proprii de viață asumate.

Dar instictul lor de Eu Pot este deja format și tot entuziasmul, curajul și încrederea în ei înșiși se modelează fix în momentul în care ei se simt pregătiți. Tot ceea ce pot face părinții este să lase natura lor plină de independența să se desfășoare.

De ce să facem acest lucru?

Deoarece astfel:

  • vor descoperi punctele lor forte;
  • vor învața să își aprecieze eforturile și se vor bucura de propriile realizări;
  • vor învața să se concentreze pe a face și nu a lăsa pe mai târziu, sau a renunța pentru că nu este nimeni să ajute;
  • vor învața că orice nereușita înseamnă o nouă încercare, chiar dacă trebuie să o ia de la capăt;
  • își vor dezvolta de la vârste fragede stima de sine, perseverența,auto-învățarea.

Cum pot părinții să îi susțină pe copii

Părinții îi pot ajuta și susține pe copii, fără a deveni ,,grijulii” și fără a crea în mintea lor tot felul de scenarii eronate:

  1. Adoptând o atitudine pozitivă și eliminând orice gând negativ;
  2. Devenind conștienți de beneficiile independenței lor
  3. Ajutându-i să își dezvolte credințele proprii pe baza realizărilor proprii;
  4. Susținându-i constant în tot ceea ce vor să facă, să încerce, lasand deoparte nesiguranțele noastre, care sunt strict ale noastre; acest lucru presupune implicarea noastră doar atunci când ei o cer;
  5. Lăudându-i pentru implicarea și determinarea lor de a duce la bun sfârșit , asa cum se pricep ei, fiecare sarcina ce și-au propus-o.

responsabilitatea

Cu cât copii își vor dezvolta încă din perioada copilăriei abilități precum responsabilitatea, care să îi învețe cum să își gestioneze emoțiile în fața provocărilor prin încercări repetate, cu atât vor crește și se vor transforma în oameni ce știu:

  • să se aprecieze pe ei înșiși;
  • să se încreadă în ei înșiși;
  • să dea valoare calității;
  • să aprecieze implicarea din inima, autenticitatea;
  • să construiască vise, devenind realizabile;
  • să ofere fără condiționări.

Responsabilitatea și asumarea consecițelor sunt abilități pe care orice copil, în anii de formare ar trebui să și le însușească. Dacă vrei să lucrezi cu al tău copil și să vp dezvoltați împreună inteligența emoțională, pentru a vă înțelege mai bine emoțiile, noi vă recomandăm Programul GENIU.  Este un program întins pe șapte săptămâni timp în care învățați împreună  cele 7 abilități necesare dezvoltării inteligenței emoționale.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes