Ți s-a întâmplat vreodată să-ți pierzi cumpătul în fața copilului tău? Deși majoritatea părinților experimentează situații de acest gen, o astfel de reacție poate duce la creșterea nivelului de stres al copilului, precum și la apariția unor emoții puternice precum frica, neputința, tristețea și rușinea. În plus, un astfel de episod aduce cu sine și sentimentul de vinovăție al adultului.

 

De ce se enervează un părinte?

În cartea sa, „Cum să dezvolți legătura părinte-copil prin joc”, Aletha Solter, atrage atenția că: atunci când furia apare, partea creierului care ne permite să răspundem în mod adecvat și tandru se blochează; propria supraviețuire devine prioritară într-o clipă, de parcă am fi din nou un copil neajutorat. Acest transfer cerebral ne poate determina să reacționăm într-un mod dureros față de copii.”  

Ca părinte, este important să te întrebi dacă comportamentul copilului tău îți provoacă într-adevăr reacția furioasă sau este vorba despre altceva.

Pentru a afla, observă dacă reacționezi întotdeauna la fel când copilul tău se comportă într-un anumit mod (de exemplu, de fiecare dată când plânge). De obicei, răspunsul este nu. Starea ta de spirit, nivelul de energie, ziua de muncă și acumularea de stres influențează foarte mult reacțiile părintelui față de copilul său.

Din acest motiv, acordă-ți timp pentru a-ți înțelege reacțiile. Această atitudine îți va permite să determini modalități de a lucra la problema reală și, astfel, reduci șansele ca situația să se repete.

De exemplu, dacă de multe ori îți pierzi răbdarea la sfârșitul zilei, s-ar putea datora faptului că mintea ta este încă la locul de muncă sau se ocupă de planificarea cinei, în timp ce copilul tău se află în momentul prezent (de exemplu: „Mi-e foame!” , „Joacă-te cu mine!” Etc.). Deoarece tensiunea este deja ridicată, chiar și cea mai mică solicitare din partea copilului tău te poate enerva.

Dacă da, fii sincer cupuiul tău; spre exemplu, îi poți spune: „Mi-am pierdut răbdarea când ai refuzat să mergi la baie. Am avut o zi grea la birou. Îmi pare rău pentru reacția mea.

Pentru a evita astfel de situații, ți-ai putea acorda 5 minute atunci când revii acasă pentru a vă oferi cu toții o îmbrățișare mare de familie. Acest moment te va aduce înapoi la momentul prezent, te va calma și îți va oferi energia de care ai nevoie pentru restul serii.

 

Reconectarea emoțională este necesară după o criză explozivă

De reținut că doar atunci când atmosfera redevine liniștită, se poate vorbi despre restabilirea unei legături iubitoare cu copilul. Când îi ceri scuze copilului, acestea trebuie însoțite de o explicație pentru a anunța copilului că atitudinea ta nu a fost una potrivită.

Dacă copilul răspunde cu cuvinte dureroase precum „Te urăsc!” sau „Ești cea mai rea mamă din lume!”, este bine să-i validezi emoțiile și poți adăuga: „Este adevărat, te-am rănit; am observat că ți-ai fost frică de mine. Nu ar fi trebuit să țip la tine.” Dacă copilul începe să plângă, este un semn că își eliberează emoțiile.

4 tipuri de jocuri eficiente în restabilirea conexiunii după furia unui părinte 1

4 tipuri de jocuri pentru a ajuta un copil să se vindece de durerea emoțională pe care i-a provocat-o furia explozivă a părintelui

În acest sens, Aletha Solter sugerează utilizarea jocului părinte – copil pentru repararea conexiunii. Ea enumeră mai multe tipuri de jocuri pentru a ajuta un copil să se vindece de durerea emoțională pe care i-a provocat-o furia explozivă a părintelui. Iată-le:

1.Jocuri de inversare a puterii pentru a împuternici copilul 

Aletha Solter definește jocurile de inversare a puterii în care adulții se prefac că sunt slabi, neajutorați, ignoranți sau temători. De exemplu, un copil care este supărat pe părintele său poate fi rugat să ia o pernă și să-și împingă ușor părintele, care va cădea apoi, exagerând dramatic puterea copilului.

În mod normal, jocul va lua la un moment dat o altă întorsătură în care copilul se va juca grijuliu sau va solicita o îmbrățișare.

2.Jocuri simbolice pentru redarea scenei și evacuarea emoțiilor puternice ale copilului

Jocul simbolic cu păpușile sau animalele de pluș poate ajuta, de asemenea, la restabilirea legăturii și eliberarea emoțiilor, mai ales la copiii foarte mici. Părintele poate folosi jucării drept recuzită și poate juca scena furiei dintre el și copil.

Jocul simbolic îi permite copilului să înțeleagă ce s-a întâmplat și că strigătele nu sunt normale. Copilul poate decide ca jucăria lui să spună ceea ce nu i-ar putea spune părintelui în mod normal (de exemplu, că este rău).

3.Jocul absurdului – a râde și relaxa atmosfera

Ideea este întotdeauna de a încuraja râsul, respectând integritatea copilului. Prin urmare, este esențial să te asiguri că puiul tău nu se simte tachinat sau ridiculizat.

De exemplu, este posibil să exagerăm emoțiile trăite de adulți și de copii prin joc (prin imitarea de tigri sau lei, de exemplu sau prin lătrat etc.), apoi, dramatizând jucăuș până trec emoțiile puternice.

4.Contactul fizic pentru a restabili legătura ruptă

4 tipuri de jocuri eficiente în restabilirea conexiunii după furia unui părinte 2

Activitățile ce presupun contactul fizic pot ajuta, de asemenea, la restabilirea unei legături deteriorate. Se poate întâmpla ca un copil să refuze initial o îmbrățișare, dar este posibil să-i oferi idea unui joc de contact: spre exemplu, un joc în care bateți palmele.

 

Ce faci când jocul nu este suficient pentru a remedia legătura

Pe de altă parte, Aletha Solter avertizează că astfel de conflicte și deconectările emoționale urmate de reconciliere pot fi abundente pe tot parcursul copilăriei. Cu toate acestea, pot exista momente în care numărul de episoade de deconectare depășește numărul de reconcilieri sau reconcilierile eșuează.

În astfel de situații, Aletha Solter recomandă căutarea unui terapeut atât pentru părinte, cât și pentru copil:

Dacă poți lua măsuri pentru a te reconecta cu propria copilărie și a te vindeca de traumele vechi, răbdarea cu copilul tău va crește probabil; implicit, și capacitatea de a vă repara relațiile prin joaca.”


Ar trebui să-i ceri iertare copilului tău?

Din cauza creierului său imatur, copilul tău crede că totul este centrat pe el. Deci, când te enervezi, el crede că este responsabil pentru reacția ta și că nu-l mai iubești. Dacă ai reacționat excesiv în fața micuțului tău, atunci cel mai bine este să-ți ceri scuze și să recunoști că nu ar fi trebuit să-ți pierzi cumpătul.

De exemplu, îi poți spune: „Am fost foarte supărat mai devreme. De aceea m-am retras să respir, să mă calmez și să gândesc mai bine apoi.” Copilul va înțelege atunci că și tu faci greșeli și că ești capabil să le recunoști.

În plus, când îți ceri scuze, devii un model pentru copilul tău. El vede că pui în practică ceea ce îl înveți pe el, cum ar fi numirea emoțiilor și găsirea unor modalități de a te liniști.


Concluzie

Prin urmare, când ești furios, este imposibil să adopți mereu un comportament educațional atent. De aceea, încearcă să te liniștești mai întâi și apoi să revii pentru a detensiona situația. După fiecare episod în care ai răbufnit, este foarte important să restabilești „conexiunea” cu copilul tău prin gesturi afectuoase sau prin joc.

Pe de altă parte, când te confrunți cu astfel de situații, gândește-te mai întâi la ceea ce ți-a declanșat cu adevărat furia și acționează în consecintă. În plus, când îți ceri scuze față de copilul tău, pășește spre el și privește-l în ochi. Astfel, copilul tău va înțelege sinceritatea scuzelor tale.

În acest sens, îți recomandăm și cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag în care poți găsi informații valoroase, care te pot ajuta pentru o conectare profundă și reală cu puiul tău.

Tu cum restabilești conexiunea cu puiul tău atunci când ți-ai pierdut cumpătul?

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes