În cartea “Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional”, Dr. Gottman vorbește despre faptul că a fi un părinte bun implica dezvoltarea inteligenței emoționale.

Inteligența emoțională și abilitatea de a gestiona sentimentele vor determina succesul și fericirea în viață, chiar mai presus de IQ. Pentru părinți, aceasta calitate se traduce prin conștientizarea emoțiilor copiilor și abilitatea de a empatiza cu aceștia, de a-i calma sau de a-i ghida.

Dr. Gottman, în calitate de psiholog și cercetător al relațiilor dintre părinți și copii, a investit foarte mult timp pentru a înțelege în ce fel reacțiile pe care părinții le au față de experiențele emoționale ale copiilor și felul în care aceștia conștientizează rolul emoțiilor în viața lor afectează dezvoltarea copiilor.

În urma studiului au fost identificate 4 tipuri de părinți și efectele pe care acel stil de parenting îl are asupra copiilor lor.

1.Părintele distant emoțional (Dismissing parent):parenting

  • tratează emoțiile copiilor ca fiind neimportante, triviale:
  • se distanțează sau ignoră sentimentele copiilor;
  • vor ca emoțiile negative ale copiilor să dispară imediat;
  • folosesc distragerea atenției pentru a bloca emoțiile copiilor;
  • ridiculizează sau chiar râd de emoțiile copiilor;
  • cred că sentimentele copiilor sunt iraționale și de aceea nu contează;
  • sunt puțin interesați de ceea ce încearcă să le transmită copiii;
  • nu sunt conștienți de propriile emoții sau ale celorlalți
  • se simt inconfortabil, temători, anxioși, enervați, răniți sau copleșiți de emoțiile copiilor;
  • se tem să nu-și piardă controlul;
  • se concentrează mai mult pe cum să scape de emoții decât pe ceea ce reprezintă emoțiile respective;
  • cred că emoțiile negative sunt toxice și dăunătoare;
  • cred că a observa și discuta despre emoțiile negative va înrăutăți lucrurile;
  • se simt nesiguri legat de ceea ce trebuie să facă cu emoțiile copiilor;
  • privesc  emoțiile copiilor ca o necesitate de a rezolva lucrurile;
  • cred că a avea emoții negative reprezinta un semn de inadaptare a copiilor;
  • cred că emoțiile negative ale copiilor se reflectă în mod negativ asupra lor;
  • minimizează sentimentele copiilor considerând neînsemnate evenimentele care au declanșat emoțiile;
  • nu încearcă să învețe copilul să rezolve probleme; consideră că timpul le rezolvă pe toate.

Efecte asupra copiilor:

Învață că sentimentele lor sunt greșite, inadecvate sau invalide.

Vor considera că este ceva în neregulă cu ei din cauza felului în care ei simt.

Vor avea probleme mari în a-și gestiona propriile emoții.

 

2.Părintele dezaprobator ( DISAPPROVING PARENT)

Are aceeași atitudine ca părintele distant, dar într-un mod mai negativ. Este foarte critic și lipsit de empatie.

Acesta nu doar că ignoră, neagă sau discreditează emoțiile copiilor, ci este total împotriva exprimării acestora.

Părintele dezaprobator se concentrează mai mult pe comportamentul ce însoțește o emoție și amendarea acestuia, decât pe a încerca să înțeleagă emoțiile copilului ce au determinat un anumit comportament.

parenting

  • judecă și critică exprimarea emoțională a copilului;
  • este exagerat în nevoia de a impune limite copiilor;
  • subliniază conformitatea standardelor de bună purtare;
  • mustrează, disciplinează sau pedepsește copilul pentru exprimarea emoțiilor, fie că acesta are un comportament inadecvat sau nu;
  • crede că exprimarea emoțiilor negative trebuie să fie de foarte scurtă durată;
  • crede că exprimarea emoțiilor negative trebuie riguros controlate;
  • crede că emoțiile negative sunt  trăsături de caracter proaste;
  • consideră folosirea emoțiilor negative drept o metodă de manipulare din partea copilului; această credință duce la lupta pentru control;
  • crede ca emoțiile fac oamenii mai slabi și copilul trebuie sa fie puternic emoțional ca să supraviețuiască;
  • consideră emoțiile negative ca fiind neproductive și o adevărată pierdere de timp;
  • vede emoțiile negative (în special tristețea) ca o marfă care nu ar trebui risipită; o energie irosită inutil;
  • este preocupat de supunerea copilului în fața autorității.

Efectele acestui stil de parenting  asupra copiilor sunt aceleași ca și în cazul părintelui distant:

Au o stimă față de sine foarte scăzută.

Învață că sentimentele lor sunt greșite, inadecvate sau invalide.

Vor considera că este ceva în neregulă cu ei din cauza felului în care ei simt.

Vor avea probleme mari în a-și gestiona propriile emoții.

Vor deveni adulți ce consideră intimitatea emoțională drept o vulnerabilitate.

Copiii sunt adesea mustrați, disciplinați și pedepsiți pentru exprimarea tristeții, a furiei sau a fricii.

Tragica ironie este aceea că părinții distanți și dezaprobatori consideră că această atitudine față de emoțiile copiilor este spre binele acestora.

Pentru a crește bărbați puternici își pedepsesc băieții când aceștia își exprimă temerile sau tristețile.

Pentru a deveni femei blânde și bune își încurajează fetele să-și reprime furia și chiar să întoarcă și celălalt obraz.

Neavând posibilitatea să experimenteze toată gama de emoții, acești copii vor deveni adulți ce nu vor fi în stare să facă față provocărilor vieții.

 

3.Părintele permisiv  ( LAISSEZ – FAIRE PARENT)

Spre deosebire de părintele distant sau dezaprobator, acest tip de părinte este plin de empatie. Transmite copilului mesajul că este în regulă să-și exprime orice emoție în maniera dorită de acesta.

Problema care apare la acest stil este lipsa de implicare în ghidarea copilului asupra modului de gestionare a emoțiilor negative.

Filozofia acestor părinți este aceea de a lăsa copilul să-și exprime orice emoție pentru a-și îndeplini misiunea de cel mai bun părinte.

Părintele permisiv nu este conștient de necesitatea învățării din exprimarea emoțiilor. Nu îi învață pe copii cum să-și rezolve problemele și au o mare problemă în a stabili limite comportamentale. În numele acceptării necondiționate, permit copiilor exprimarea inadecvată a emoțiilor.

parenting

  • acceptă orice formă de exprimare emoțională a copiilor;
  • consolează copilul care experimentează emoții negative;
  • oferă puțină îndrumare asupra comportamentului;
  • nu oferă copilului educație emoțională;
  • nu poate stabili limite;
  • nu oferă sprijin în rezolvarea problemelor;
  • nu îi învață pe copii metode de a rezolva situațiile cu care se confruntă;
  • consideră că nu există nicio soluție pentru emoțiile negative decât aceea de a le elibera imediat;
  • consideră că exprimarea emoțiilor negative rezolvă toate problemele;

Efecte asupra copiilor:

Nu vor învăța să-și regleze emoțiile.

Neavând capacitatea de a se calma singuri când sunt furioși, triști sau supărați, vor avea probleme de concentrare și învățare.

Vor înâmpina dificultăți în legarea prieteniilor și se vor integra foarte greu în grupuri.

Ironia este din nou prezentă. Prin permisivitatea excesivă acești părinți intenționează să le ofere copiilor toate șansele de a fi fericiți. Dar, din cauză că nu oferă copiilor îndrumare privind gestionarea emoțiilor negative, aceștia vor fi în aceeași situație ca și copiii părinților distanți și dezaprobatori – lipsiți de inteligența emoțională = nepregătiți pentru viață.

Aici poți citi un articol interesant despre programarea parentală.

4.Părintele antrenor-emoțional (EMOTION COACH)

Acest tip nu este foarte diferit de cel permisiv, dar după cum adesea observăm,  un mic detaliu poate schimba chiar și cursul unei vieți. Amândouă tipurile acceptă necondiționat sentimentele copiilor. Niciunul din cele două grupuri nu încearcă să ignore sau să nege sentimentele copiilor. Nici nu minimizează sau ridiculizează exprimarea emoțională a acestora.

Principala diferență constă în faptul că părintele antrenor-emoțional este un adevărat ghid al copilului în lumea emoțiilor. Acesta merge dincolo de acceptare , știe să limiteze comportamentele inadecvate și îi învață pe copii să-și regleze emoțiile, să găsească moduri adecvate de eliberare și să rezolve probleme.

parenting

Părinții antrenori – emoționali sunt în primul rând conștienți de propriile emoții și de emoțiile celorlalți. Au capacitatea de a recunoaște utilitatea tuturor emoțiilor în viața oamenilor, chiar și a celor considerate negative precum tristețea, furia și frica.

Privesc emoțiile negative ale copiilor drept o oportunitate de a se apropia de copiii lor;

Înțeleg și respectă nevoia de a petrece timp cu copilul atunci când acesta este trist, furios sau temător; nu devin nerăbdători;

Sunt conștienți și își apreciază propriile emoții;

Privesc emoțiile negative drept o modalitate importantă de a oferi educație;

Sunt sensibili la stările emoționale ale copiilor, chiar și când acestea sunt exprimate subtil;

Nu se simt încurcați sau anxioși atunci când copiii își exprimă emoțiile; știu ceea ce trebuie făcut;

Respectă emoțiile copiilor;

Nu râd de/ nu ridiculizează emoțiile negative ale copiilor;

Nu le spun copiilor cum ar trebui să se simtă;

Nu simt nevoia de a rezolva imediat orice problemă a copiilor;

Folosesc exprimarea emoțiilor drept un moment pentru:

a asculta copilul;

a empatiza cu copilul și a-și arăta afecțiunea;

a ajuta copilul să denumească emoțiile pe care le simte;

oferi îndrumare despre cum se gestionează emoțiile;

a trasa limite și a învăța copiii care sunt modurile acceptate de exprimare a emoțiilor;

a dezvolta abilitățile copiilor de a rezolva probleme.

Efecte asupra copiilor:

Învață să aibă încredere în propriile sentimente, să-și gestioneze singuri emoțiile și să rezolve probleme;

Sunt conștienți de propria valoare, învață bine, se înțeleg foarte bine cu ceilalți și se integrează foarte ușor.

Devin adulți împliniți.

Deoarece cunosc valoarea și puterea emoțiilor, părinții antrenori – emoționali nu se feresc să-și exprime propriile emoții în preajma copiilor, servind astfel drept model.

Un copil care își vede părinții implicați într-o discuție aprinsă, dar care apoi rezolvă amiabil diferențele de opinie, va învăța lecții valoroase despre soluționarea conflictelor.

Un copil care își vede părintele foarte trist – în urma decesului unui bunic , de exemplu – va învăța cum să facă față tristeții și disperării. Asta, în cazul în care ,  adulții își oferă sprijin și consolare reciproc pentru a depăși tristețea. Copilul învață că tristețea exprimată și împărtășită duce la deschidere emoțională și întărirea legăturilor

Acest tip de părinte știe să își ceară scuze și să-și recunoască greșelile și propriul comportament inadecvat în fața copilului. Va reuși astfel să transforme o situație mai puțin plăcută într-o lecție despre gestionarea emoțiilor, va crea legături ce vor dura o viață.

Cartea Copilul tău este un geniu este un instrument de parenting, creat pe principiile stilului de parenting antrenor emoțional. Și părinții au uneori nevoie de un ghid. Comandă cartea și dă-ți voie să devii părintele de care copilul tău are nevoie!

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes