Noi părinții suntem și noi oameni, așa că e doar o problema de timp până când facem greșeli. Unii dintre noi mai multe, alții mai puține. Unii mai mici, alții mai grave.
A ști ce să nu spui copilului tău nu vine automat la pachet cu copilul la maternitate. Nimeni nu îţi dă un manual de instrucţiuni cum să îţi educi copilul. Cu siguranţă nimeni nu îţi pune la dispoziţie o listă cât mai completă cu acele vorbe şi expresii pe care să nu le spui niciodată copilului tău ca să nu îl răneşti, umileşti, respingi, destabilizezi sau să îi distrugi viitorul respect de sine, evident, împotriva voinţei tale. Oricât de frustrat, enervat, grăbit sau supărat pe el sau pe alţii ai fi.
A ști ce să nu spui copilului tău înveţi în timp.
Iată 30 de fraze pe care copiii nu trebuie să le audă niciodată de la tine ca părinte:
- „Dacă nu eşti cuminte, plec şi nu mă mai vezi!”
Teama de abandon, de a rămâne fără mama, este universală şi poat lua o amploare atât de mare, încât merită cu orice chip să ferim copilul de ea. De regulă, această frică se manifestă încă din primele luni de viaţă, când mama lipseşte o vreme puţin mai lungă de lângă bebeluş, şi se prelungeşte, acutizându-se, atunci când copilul este adus în colectivitate, iar mama pleacă la serviciu. Deşi sunt asiguraţi de întoarcerea ei, copiii nu pot gândi atunci când îşi văd mama îndepărtându-se.
Nu îi spune niciodată copilului că te superi pe el şi pleci, indiferent ce face. Mai ales atunci când părintele este supărat şi capătă o atitudine ameninţătoare, impresia lăsată de aceste vorbe asupra copilului poate lăsa urme adânci şi de lungă durată. Seminţele fricii rămân productive chiar dacă încerci apoi să îl linişteşti şi să îţi retragi cuvintele.
- „Mi-e rușine cu tine”
Unul din lucrurile cele mai periculoase de auzit de către un copil de la părinți. Se va simți exclus, inutil, o rușine pentru familie și pentru cei din jur.
- „Lasă-mă în pace! Nu faci nimic ca lumea“/ „N-o să se aleagă nimic de tine“
(cu sensul „eşti un nimeni“)
Nu ești în stare de nimic!
Mai mult mă încurci!
Nu vreau să mai aud nici o vorbă de la tine!
Ești un copil leneș! Nu mai fi așa rău!
Copiii noștri sunt inocenți și cred ca binele poate învinge mereu. Haideți să nu le sădim răul în minte, să nu le sufocăm încrederea de sine. Să încercăm să-i învățăm să fie buni, corecți, fericiți și pozitivi. Să se focalizeze pe ce își doresc și să caute soluțiile potrivite pentru a reuși ce-și propun.
Da, le putem explica în termeni simpli ca unele lucruri sunt rele sau le pot face rău lor sau celorlalți. Dar asta nu-i face pe ei să fie copii răi.
- „M-ai dezamăgit!”
A ratat un examen? A greșit la o lucrare? Orice s-ar fi întâmplat…nimic nu ne poate face să sădim în sufletul copilului nostru ideea că nu mai este iubit din cauza aceasta. Să-i facem pe copii responsabili de dezamagirea noastră e împovorător pentru ei.
- „Dacă te porţi frumos, îţi cumpăr o jucărie.”
- „De ce nu poţi să fii şi tu ca sora ta/fratele tău/ colegul tău…?“
Să nu-i comparăm cu ceilalți, nici chiar cu frații sau surorile. Comparația stârnește gelozii. Se vor simți excluși, lăsați la o parte. Le va sădi sentimentul de eșec mult prea devreme.
Copiilor care cresc comparaţi le este mai greu să recunoască succesul altora, fără să vadă în aceștia un fel de a spune că ei, la rândul lor, nu au reuşit.
Fiecare rămâne cu gândurile sale despre sine, nesănătoase, cu efecte pe termen lung: neîncredere în el şi/sau în alţii, lipsă de asumare în relaţii, neclaritate în legătură cu cine sunt (identitate sa e definită prin comparaţii şi deci nu ştie cine este el/ea), aroganţă sau victimizare, lipsă de scop în viaţă, lipsă de motivaţie de a încerca, pentru că oricum le-a spus un adult că nu o sa reuşească, inclusiv Sindromul Burnout, pentru că încearcă să facă multe, mult prea multe.
- „Eşti exact ca tatăl tău / maică-ta.”
„Semeni cu tăică-tu, nu cu mine! De la mine n-ai luat nimic, de la el ai toate relele!”
Atunci când ne „lepădăm” de copil cu vorbe precum „Semeni cu cu celălalt părinte, nu cu mine”, îl împovărăm pe nedrept.
Copilul preia în mod iraţional acuzele pe care i le fac oamenii apropiaţi şi semnificativi, în primul rând mama. Învinovăţirile pe care i le aducem îl stigmatizează dacă sunt prea grele pentru el, iar pentru copil se dovedeşte a fi prea greu orice nu îşi expică sau nu poate controla… Cum ar putea un copil să controleze, să „repare”, faptul că se aseamănă cu unul din părinţi?
Aşa ceva este un dat, iar copilul nu poate decât să îl primească şi să îl accepte… De multe ori, copiii devin ceea ce îi acuzăm noi că sunt, deşi noi o facem poate la nervi şi ştim că exagerăm. Copiii nu ştiu. Ei ne cred.
- „Vezi-ți de treaba ta și nu mai pune atâtea întrebări!”
- „Mișcă-te mai repede că mereu întârziem din cauza ta!”
Pare o scenă cunoscută din multe case, nu? Mai ales dimineața, când părinții spun de 10 -15 ori același lucru, fără să-și dea seama că degeaba o fac. Cel mai simplu și eficient ar fi să le spune copiilor exact ce să facă pentru a accelera un pic ritmul.
- Orice care începe comparativ negativ cu „Când eu eram de vârsta ta…“
- „Fac totul pentru tine și tu așa te comporți?”
Dacă le spunem asta copiilor, ei pot rămâne cu impresia că nouă ca părinți ne pare rău că facem ceea ce facem. Că el ca și copil nu merită.
Expresia sună ca un reproș, că o dezamăgire ca și cum efortul nostru este unul foarte mare, iar copilul nu face nimic pentru a-l merita.
- „Să-ți fie rușine!”
Cu siguranță că putem fi supărați ca părinți dacă am ajuns într-o ipostază în care să spunem astfel de lucruri. Dar nu vom obține o reacție spășită de la copii. Nu vom reuși decât să îi supărăm foarte tare. Se vor simți umiliți, neînțeleși și cu siguranță nu vor avea o părere prea bună despre noi ca părinți. Nici despre ei înșiși.
- „Ți-am spus eu, dar tu nu asculți niciodată!”
În momentul în care rostim „Ti-am spus eu!”, copiii noștri resimt exact efectul unui țipăt, al unei muștruluieli și al unei superiorității vadite a parintelui…care vrea să aibă întotdeauna dreptate. Asta se traduce în mintea copilului prin încă un eșec. Asta ne dorim?
Folosind des această frază copilul pierdere încrederea că data viitoare poate să aibă încredere în tine să-ți ceara ajutorul sau să-ți împărtășească ceva.
- „N-o să mai am niciodată încredere în tine!”
- „Mă scoți din minți! Mă calci pe nervi!”
Noi suntem totul pentru copiii nostri. Dacă noi le spunem că ne scot din minți, că nu-i vrem aproape…asta o să-i rănească atât de tare incât se vor simți inutili, excluși, vor înțelege că nu sunt valoroși și nu sunt iubiți.
- „Chiar trebuie să-ți spun totul de 100 de ori?
Dacă spunem un lucru de 100 de ori, e clar că și noi, părinții, avem o problemă. Noi suntem cei care ar trebui să ne regândim strategia. Cicăleala nu ajută la nimic. Mai mult chiar, copii au un fel selectiv uimitor de a asculta…așa că să fim creativi!
- „ Fă așa cum îți spun! Eu știu mai bine ca tine!”
- „Nu te mai purta ca un bebeluș!”
Nu ne putem aștepta de la copiii noștri să se poarte precum niște adulți responsabili. Dacă un copil se poarta precum un bebeluș, atunci e clar că trebuie să analizăm contextul. De obicei, este un semnal de alarmă pentru părinți, ce indică faptul că cei mici sunt fie nervoși, speriați, emotionati…În loc să-i criticăm, mai bine să analizăm puțij situația.
- „Calmează-te! Nu te mai smiorcăii atât!”
E important pentru copii să învețe să-și exprime emoțiile, în niciun caz să le reprime. Rolul nostru, de părinti, este să-i încurajăm să-și exprime sentimentele deschis și sincer. Chiar dacă uneori ne pare că plânsul este forțat, rolul nostru este să înțelegem ce se întâmplă și să le fim aproape.
- „Nu trebuie să ai emoții!”
Nu e nimic în neregulă cu emoțiile. Sunt firești. De ce să-i spunem copilului să nu aibă emoții? Dacă facem asta, înseamnă că nu-I înțelegem, că nu știm ce-i în sufletul lui. Iar cel mic va înțelege că ceva nu e în regula cu el, dacă simte agitația.
Sunt momente în care uităm să-i învățăm să-și gestioneze reacțiile și să vorbească deschis despre ceea ce simt și fără să ne dorim asta, punem o presiune în plus pe ei, încercând să le insuflăm ideea că emoțiile sunt nejustificate.
- „Cât ești la noi în casă nu comentezi!”
Credem oare noi că amenințările funcționează? Că dacă suntem pe poziții de forță o să crestem copii disciplinați și obedienți?
Din contra!
Se pare ca părinții autoritari sunt mult mai predispuși să aibă copii care să nu-i respecte, viitori adolescenți rebeli!
- „Nu cred că poți să te descurci, Lasă că fac eu!”
Haideți să nu zguduim încrederea în ei, care si-asa se construiește atât de greu. Vor fi zile nenumărate când va trebui ca ei să se descurce singuri. Vor avea nenumărate ocazii în care vor reuși, dar și zile în care nu o vor face. Haideți să-i lăsăm să se descurce singuri, mai ales dacă vorbim de situații în care nu sunt în niciun pericol.
- „N-o să te iert niciodată pentru asta!”
Toti parintii trec prin asta. Reactionam la furie si le spunem lucruri pe care nici noi nu le credem. Dar sa le spunem ca n-o sa-i iertam vreodata pentru o greseala…poate fi mai periculos decat ne-am fi gandit. Se pare ca in clipa in care un copil aude asta va intelege ca orice ar face si orice ar incerca sa schimbe, parintii isi vor aminti intotdeauna ca el a gresit.
- „Lasă-l încolo de sport! Nu faci nimic în viață cu sportul!”
- „Dacă nu mă asculți ai terminat-o cu mine!”
- „Tu mereu….sau Tu niciodată….”
Cand le spunem ‘Tu NICIODATA nu ma suni’, ‘Tu NICIODATA nu strangi masa’, ‘Tu MEREU iti pierzi ceva’, ‘Tu MEREU ajungi ultimul’….le punem etichete. Greu de dezlipit si greu de scapat de ele, ordata ce s-au lipit in mintea copilului nostru. Cei mici devin ceea ce li se spune ca sunt. Asa ca trebuie sa ne alegem cu MARE GRIJA cuvintele. Haideti sa evitam NICIODATA si MEREU.
- „Faci cum spune eu fără să comentezi” Sau…„c-asa spun eu!”
Uneori n-avem timp, alteori n-avem energie sa stam sa le explicam de ce trebuie sa-si faca lectiile, de ce trebuie sa inchida computerul etc. Si-atunci le-nchidem repede gura:’C-asa zic eu!’. Ce transmitem? Ca noi, parintii, suntem 100% in control si nu ne pasa de opiniile copiilor nostri. Ca ei nu conteaza, doar pentru ca sunt mai mici decat noi. In plus, ratam si sansa unor lectii usor de predat in momente cheie.
- „Pui numai întrebări prostești”
- „Pierzi timpul cu joaca”
- Moș Crăciun nu vine la copiii obraznici
Care sunt de fapt efectele pe care le produc replicile de mai sus în dezvoltarea copiilor?
👉 Aceste atitudini ale părinților blochează viitorul adult, îl determină să se autocenzureze, pentru că altfel ar face numai prostii care deranjează.
👉 Acest lucru îl determină să nu aibă încredere în sine însuși.
👉 Copilul ajunge la concluzia că e o sursă nesecată de probleme, că influențează în mod negativ viața părinților și pentru asta merită ce e mai rău.
👉 În cazul în care copilul e: speriat, amenințat, lovit, învinuit, ținut sub tensiune, devalorizat, chiar ridiculizat, etichetat, comparat cu alții sau se țipă la el, își va construi un comportament bazat pe frică și stimă de sine scăzută.
👉 Copilul se va chinui mereu să-și mulțumească părintele și va ajunge să stea drept, tăcut, ca să nu fie certat și să se facă de râs. Nu se va exprima și manifesta liber.
👉 Pentru că nu va vrea să mai scoată la suprafață aceleași reacții din partea părintelui, va minți, îi va ascunde lucruri sau va fi inhibat să se exprime.
👉 Dacă se teme de părinți, care ar trebui să îi inducă cel mai mare sentiment de protecție, copilului îi va fi frică și de restul lumii și va acționa reținut, fără îndrăzneala de a se afirma.
Unii din noi am copilărit auzind frecvent replicile de mai sus. Și probabil că ne-a durut și ne-am simțit descurajați. Dar acum putem să facem lucrurile altfel în relația cu micuțul nostru.
Acum știm ce le face bine și ce nu.
Majoritatea copiilor sunt foarte iertători; ei îşi iubesc părinţii şi vor să se înţeleagă bine cu ei. Ei vor reţine de multe ori ceea ce ai spus, dar vor reţine şi faptul că ţi-ai cerut iertare.
Iar acesta este un model şi exemplu bun de urmat în viaţă de către ei, pentru că ceea ce tu spui este: „Am făcut o greşeală. Iartă-mă. Mă străduiesc să nu mai repet greşeala. Şi să ştii că te iubesc.”
Oricâte greșeli ar face cei mici n-ar trebui să audă astfel de cuvinte din partea părinților.
Tu ce părere ai?
