Copilul meu e ascuns.
Copilul meu nu vorbeşte niciodată cu mine, dar vorbeşte cu prietenii lui.
Copilul meu nu-mi spune nimic.

Uite doar câteva dintre replicile pe care le aud frecvent în rândul mamelor. Şi, în timp ce ele consideră că nu au greşit cu nimic, copiii nu pot oferi prea multe explicaţii despre alegerea lor de a evita să discute cu mama.

De ce? Pentru că, primul gând al copilului este să nu o supere pe mama. Însă această atitudine este decât o altă dovadă că, la un anumit moment, între părinte şi copil a avut loc o ruptură care a condus la relaţia defectuoasă şi rece de astăzi.

3 motive pentru care copilul tău nu vorbeşte cu tine

Probabil te întrebi de ce nu îţi vorbeşte copilul, de ce alege să îşi spună problemele celorlalţi, să le împărtăşească lor gândurile şi să îi facă pe ei părtaşi ai emoţiilor lor. Iar dacă în copilărie, în perioada preşcolară, comunicarea este puţin mai uşoară, în perioada preadolescenței şi adolescenţei… lucrurile se complică şi mai mult.

Iată cele 3 motive principale pentru care copilul tău nu vorbeşte cu tine

1. Nu îl asculţi

Probabil vei fi tentată să spui că îl asculţi, evident, asta e tot ce îţi doreşti, să îl asculţi şi să afli tot ce are de spus. Dar ascultarea ta este, probabil, condiţionată. Poate îţi doreşti să îţi vorbească pentru că eşti mama lui, pentru că îţi e greu să accepţi că a ales să discute cu altcineva, pentru că vrei să ştii totul despre el. Iar asta este o formă de invadare a intimităţi şi de curiozitate.

Da, psihologii spun că ascultarea multor mame vine dintr-un impuls al curiozităţii de a afla secretele copiilor. Iar ascultarea este fragmentată de micile intervenţii, este lipsită de empatie şi vine la pachet şi cu enervarea că aude lucruri de care se simte dezamăgită.

parintii autoritari cearta copilul

Poate tu nu eşti conştientă de asta, se întâmplă frecvent, însă copilul tău poate simţi că nu îl asculţi cu adevărat, iar asta îl determină să nu îţi vorbească despre problemele lui, să îşi ia singur deciziile sau să ceară sfatul celor care l-ar înţelege.

Deloc surprinzător, dintotdeauna au existat părinţii care se impun – şi copiii care se supun, care nu sunt ascultaţi, care nu au dreptul să contrazică, nici dreptul la o părere sau la cuvânt.

Singurul lor drept este să asculte şi să tacă. Iar pe măsură ce trec anii… copilul va continua să tacă, să se îndepărteze şi mai mult de părinţi şi să îşi găsească sprijin în străini. Gândeşte-te dacă nu cumva aţi trecut prin această fază.

Când asculţi copilul, ascultă-l şi atât. Treci în locul lui şi gândeşte ca el. Nu ca tine. Când începi să ieşi din ascultarea efectivă… intri în judecată. Adică al doilea motiv important pentru care copilul nu îţi vorbeşte.

2. Îl judeci

Într-o discuţie pe care copilul tău o considera importantă, intervenţia însoţită de critică, reproş şi judecată este echivalentă cu eşecul conversaţiei. În timp ce multe mame considera că, atunci când îl critică şi îi spune ce a greşit îi oferă o lecţie, copilul simte – încă o dată – că nu este înţeles, că nu are familia de partea lui, că nu face nimic bun, că a dezamăgit şi că este judecat pentru alegerile şi sentimentele sale.

copil trist si singur, dupa ce a fost certat de parinti

Chiar şi atunci când consideri că greşeşte, nu recurge la critică şi judecată. Ascultă-l, lasă-l să se dezvăluie şi să afli ce simte cu adevărat, apoi trataţi situaţia cu calm şi transformă remarcile în sfaturi prieteneşti.

Dacă accepţi şi reuşeşti să priveşti situaţia din punctul de vedere al copilului, l-ai câştigat şi ai reuşit să ştii tot ce ai nevoie despre el, fără ca măcar să îl întrebi.

Însă e important să renunţi la judecată şi să discuţi, măcar din când în când, prieteneşte, expunându-ţi şi experienţa ta de viaţă – pentru a întări unele opiniile pe care le susţii în faţa lui.

Esenţialul este ca tu să rămâi persoana în care să se încreadă, nu aceea care îl judecă pentru greşelile făcute.

3. Eşti dezamăgită de el

La prima abatere, părintele se declară dezamăgit de copil. Îl compară, îi oferă o mie de alte exemple de copii perfecţi, se lamentează şi se declară dezamăgit de ceea ce i-a făcut copilul. Situaţia clasică este aceea în care, nemulţumit de ceea ce aude în discuţia cu copilul, părintele îi reproşează că a făcut totul pentru el, iar el l-a dezamăgit, că nu se aştepta tocmai din partea lui. Probabil ştii bine ce spun.

Dar te-ai gândit vreodată de câte ori ai dezamăgit şi tu copilul? Da, şi copilul are sentimente care îi sunt rănite, şi el se simte dezamăgit şi trist – în multe momente, însă niciodată îţi va spune asta. Pentru că pune mai mult preţ pe iubire.

         Uite, ieri citeam ceva minunat, scris de o colegă.

Probabil că singura iubire necondiționată care există în lumea asta este cea pe care o simt copiii pentru părinții lor. Nu, nu invers cum ne place să credem și să ne batem cu pumnii în piept. Copiii noștri ne iubesc atât de mult încât ar face orice pentru noi. Indiferent cum ne purtăm cu ei, indiferent cum îi tratăm sau dacă îi iubim și noi înapoi. Un copil pe care nu îl tratezi bine și nu îl iubești nu va înceta să te iubească pe tine, părintele, ci va înceta să se iubească și să se valorizeze pe sine, căci dacă tu nu îl iubești, asta va însemna pentru el că pur și simplu nu e demn de iubire, fiindcă tu ești părintele, zeul, nu ai cum greși.

mama cearta fetitaMăcar pentru acest aspect ar trebui să renunţăm să ne simţim dezamăgiţi de copiii noştri… doar pentru că nu gândesc aşa cum ne dorim noi, să acceptăm diferenţele, opiniile, nevoile şi dorinţele lor.

Să învăţăm de la ei ce înseamnă iubirea necondiţionată. Iar în acest sens, cartea Copilul tău este un geniu îți va fi de folos. Mai mult, această carte te va ajuta să îți capeți încrederea în tine și în copilul tău.  Află mai multe accesând link-ul.

Concluzie

Tu ai vrea să te destăinui cuiva care s-ar putea simţi dezamăgit de tine, care te-ar judeca, te-ar critica şi te-ar asculta doar pentru că apoi să-ţi dea o lecţie? Nu cred. Ai alege să vorbeşti cu cineva care să te înţeleagă şi care să îţi arate iubire fără reguli şi condiţii.

Exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu copilul tău. Dacă simte că poate discuta cu tine în mod constructiv, o va face. Dacă nu o face, probabil că ai greşit undeva. Nimic nu e iremediabil, însă trebuie să fii deschisă şi dispusă să schimbi lucruri – dacă vrei să îţi apropii copilul. Nimic nu e mai important decât relaţia dintre voi.

This Post Has 2 Comments

  1. Camelia

    Este foarte adevărat ce ați scris ! Si eu mă confrunt cu așa ceva … părinți mă critica din orice si mă compara cu alți copii mult mai buni decât mine , dar ei nici măcar nu se gândesc cum mă simt cand îmi spun aceste cuvinte .

    1. Anamaria Chiș

      Buna ziua,

      Din păcate mulți dintre părinți fac ce au văzut în propriile familii atunci când au fost mici. De multe ori acești părinți nu sunt conștienți că această abordare este greșită. Poate fi si cazul părinților dvs. Important este ca dvs să vă conștientizați valoarea și să nu luați personal aceste critici.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes