Timiditatea

Mulți copii au tendința de a fi timizi și introvertiți. Dacă al tău copilul dă semne cum că ar fi unul dintre ei, nu te îngrijora prea tare. O mică înțelegere și acceptare este tot ceea ce este necesar pentru a trata cu tact situația.

Timiditatea este atunci când copiii nu se alătură altora, dar și-ar dori.

Timiditatea implică anxietate și inhibiție comportamentală în situațiile sociale. Aceasta se întâmplă cel mai frecvent în situații care sunt noi pentru copil. Cu toate că toți copiii pot avea uneori timiditate, unii copii simt timiditate într-o măsură debilitantă.

Copiii timizi adesea manifestă o dorință aparentă de a fi observați de alții, combinată cu o reticență de a vorbi sau a se alătura celorlalți. De exemplu, copiii timizi pot rămâne tăcuți în jurul altor necunoscuți, chiar și atunci când li se vorbește.

Copiii timizi pot refuza să intre într-un cadru nou, cum ar fi o clasă, fără a fi însoțiți de un părinte, pot refuza să participe la activități atletice sau de dans, au privirea țintită spre pământ o mare pare din timp, dar, în special, când se află în apropierea unor persoane necunoscute.

Copiii timizi vor să interacționeze cu alții copii sau adulți, dar nu pot din cauza fricii lor. O altă problemă apare atunci când un copil preferă să fie singur. Acești copii singuratici, puțini la număr, evită orice contact cu alte persoane străine.

Ce cauzează timiditate?

  • genele care predispun la timiditatea unei persoane – unii copii par a fi mai „sensibili” și ușor speriați încă de la naștere
  • o legătură de atașament mai puțin fermă între părinte și copil
  • slaba dezvoltare a competențelor sociale
  • părinții care frecvent își critică sau tachinează copilul
  • părinții timizi sunt mai predispuși să aibă copii timizi – dar nu întotdeauna
  • copilul se poate teme să fie separat de oamenii pe care îi cunoaște cel mai bine – acest lucru este comun la preșcolari
  • copilul ar fi putut trăi destul de liniștit în copilăria timpurie și nu a avut ocazia să se întâlnească cu alți oameni, așa că lumea pare mai înfricoșătoare până când se obișnuiește cu ea
  • un copil care nu a avut mulți copii cu care să se joace poate fi timid cu copiii la început, dar destul de în largul lui cu adulții
  • unii copii se tem să nu facă ceva greșit sau că vor fi respinși dacă se alătură
  • copilul a fost împins să facă lucruri înainte de a fi pregătit pentru acele lucruri – așteptări prea mari din partea părinților
  • copilul are părinți foarte înfricoșați, care încearcă foarte mult să-l protejeze, dar asta îl poate face să se teamă de lume
  • copilul a fost maltratat și se teme
  • copilul are o dizabilitate sau o pierdere a auzului care face viața socială să fie mai dificilă pentru el
  • copilul este mult mai interesat de lucruri decât de oameni sau nu pare să înțeleagă cum să relaționeze cu alții – aceasta poate fi cauzată de o problemă de dezvoltare și dacă se întâmplă, de cele mai multe ori, trebuie să fie verificată de un medic specialist („Tulburarea spectrului autismului-sindromul agresor” etc)

Iată 12 pași prin care poți să-ți ajuți copilul să scape de timiditate:

1.Nu-ți eticheta copilul ca fiind „timid”

Dacă îl etichetezi pe copilul tău ca fiind „timid”, ceilalți pot accepta eticheta și se conformează acesteia, o profeție care se auto-împlinise.

El se poate gândi inconștient „dacă toată lumea spune că sunt timid, trebuie să mă comport ca o persoană timidă”. Asta înseamnă să nu vorbești cu adulții … „Etichetarea unui copil ca” timid „întărește timiditatea lui.

Deci, ce trebuie să faci în schimb? Spune lucruri precum: „Sara are o zi liniștită astăzi, uneori îi place să gândească lucrurile în mintea ei înainte de a vorbi, dar alteori este mai curajoasă”.

2. Nu-ți întrerupe copilul atunci când vorbește

Mulți părinți bine intenționați își întrerup copilul în timp ce acesta vorbește, oferindu-i soluții și idei bune – finalizând, în esență, propozițiile copilului în locul lui.

Acest lucru nu ajută la construirea încrederii copilului tău în el însuși (el gândindu-se astfel: „Cred că ceea ce spun nu trebuie să conteze sau să fie interesant.”)

Poți să-ți împărtășești ideile și gândurile cu el după ce el a terminat de zis ce avea să îți zică.

3. Nu critica (nici pe el, nici pe ceilalți)

Cu cât ești mai critic ca și părinte, cu atât copilul va avea oportunitatea de a învăța să internalizeze aceste critici chiar dacă erau pentru altcineva. Atunci când un copil timid aude mereu critici la adresa altor persoane: coafura, haine, personalitate, stil de viață, va presupune că asta face toată lumea, critică.

Așa el învață că atunci când merge în public va fi mereu judecat. Mai mult, judecându-i pe alții dur, copilul poate crede că, de fapt, îl judeci și pe el deasemenea. În timp, lumea lui va deveni un loc nesigur.

Atunci când este criticat copilul, își pierde încrederea în el însuși și îi poate forma senzația că este tot timpul evaluat de cei din jur, crescând astfel nivelul stresului, dar și a nevoii de a-și dovedi valoarea.

4. Nu pune presiune asupra lui

Dacă al tău copil refuză să salute, nu încerca să-l forțezi. Insistând să salute în fața cuiva, copilul se va simți jenat și rușinat și îi va crește nivelul de anxietate.

Atunci când sunteți singuri îi poți spune că este bine să salutăm oamenii cu care ne întâlnim. Întreabă-l de ce nu au vrut să salute, încearcă să înțelegi ce îi provoacă anxietate.

5. Nu consolida pozitiv comportamentul timid

Dacă al tău copilul refuză să vorbească cu un adult, nu îl pedepsi pentru acest comportament, dar, de asemenea, nu-i acorda nici o atenție deosebită. Acest lucru ar putea întări comportamentul, iar copilul ar putea învăța din acest lucru că va primi mai multă atenție dacă este timid.

6. Discută cu al tău copil și vezi dacă are nevoie de ajutorul tău pentru a-și face prieteni

Majoritatea copiilor vor ezita să recunoască că doresc ajutorul părintelui. Așadar, observă dacă al tău copil este deranjat de grupul său limitat de prieteni. Unii copii timizi sau introvertiți sunt fericiți cu puțini sau chiar fără prieteni.

Faptul că îți ajuți copilul să își facă prieteni fără ca el să dorească acest lucru, îi poate provoca anxietate. Acordă atenție acțiunilor și limbajului corpului copilului tău, observă dacă este copleșit sau frustrat de faptul că tu îl ajuți.

Observă dacă al tău copil pare, în general, fericit și mulțumit. Dacă are puțini sau nu are deloc prieteni, dar pare să fie fericit, gândește-te la modul în care activitățile care îl bucură pot fi efectuate într-un mod mai independent. E posibil să îți dorească să aibă mai mult timp singur.

7. Învăță-l pe copilul tău despre importanța prieteniei

Ajută-ți copilul să înțeleagă ce înseamnă prietenie pentru tine. Spune-i ce fac prietenii buni și cum să fie la rândul lui un bun prieten. Explică-i faptul că nu este important câți prieteni are, ci calitatea relației de prietenie pe care o are.

Învață-l că prieteniile devin un lucru mai important pe măsură ce crește și se dezvoltă, iar prietenii îl vor sprijini și îl vor ajuta să fie mai fericit.

Discutați despre ceea ce face un prieten bine intenționat și ce face un prieten rău intenționat.

Ajută-l să identifice calitățile necesare unor persoane care ar fi potrivite pentru a fi prieteni, cum ar fi fiabilitatea, bunătatea, înțelegerea, interese sau personalități similare și încrederea.

8. Jucați jocuri de rol cu diferite scenarii de întâlnire cu adulți sau copii

Aceasta include practicarea întâlnirii cu cineva pentru prima dată. Repetați împreună ce ar trebui să spună atunci când se întâlnește pentru prima dată cu un alt copil sau adult.

9. Organizează întâlniri la voi acasă

Evită să îți copleșești copilul întâlnindu-vă cu mulți copii, în special, dacă al tău copil este timid. Grupurile sociale mari, chiar și cu trei sau patru copii, pot părea intimidante pentru un copil timid. Concentrați-vă mai mult pe întâlnirile individuale cu copiii de școală sau de cartier.

10. Găsește copii mai mici cu care să se joace

Uneori, copiii timizi se pot simți mai ciudați sau mai îngrijorați în preajma copiilor care au aceeași vârstă cu ei. S-ar putea să se simtă mai bine în prezența copiilor mai mici, deoarece aceștia admiră copiii mai mari.

11. Găsiți împreună activitățile extra-școlare care să fie pe placul copilul tău și care necesită lucrul în echipă

Copiii timizi ar putea avea nevoie de mai multă încurajare pentru a se angaja în activități orientate spre echipă. Concentrați-vă pe activitățile orientate spre echipă de care este interesat deja.

Chiar dacă activitățile nu sunt orientate spre grupuri tot timpul, acestea îl pot ajuta să învețe despre interacțiunea socială. Ia în considerare clasele de ceramică, lecțiile de înot sau gimnastica.

12. Nu te îngrijora

Timiditatea este o parte normală a copilăriei. Majoritatea copiilor o depășesc și devin adulți încrezători.

Copiii sunt foarte intuitivi – dacă te îngrijorezi, pot simți acest lucru și se poate adăuga la anxietatea lor.

Pe de altă parte, dacă ești relaxat în jurul copilului și îl accepți pentru cine este el (introvertit sau extrovertit), își va dezvolta un concept puternic de sine și, în cele din urmă, va fi fericit și încrezător în el însuși.

În cartea ”Copilul tău este un geniu!” veți găsi un capitol întreg despre apartenența socială și cum să îi ajutăm să se integreze mai ușor în colectivități.

12 pași pentru a-ți ajuta copilul să scape de timiditate 1

Îți doresc mult succes în aplicarea acestor 12 pași și străduiește-te să reactionezi cu blândețe la timiditatea copilului tău. Invață-l că acest lucru este ceva foarte normal și asigură-l că vei fi alături de el ajutandu-l astfel să invete să îsi învingă timiditatea.

This Post Has One Comment

  1. flori

    ”Sindromul agresor cred ca e, de fapt, sindrom Asperger.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes