Dacă ar fi să închizi ochii un minut și să te gândești la ziua ta, ce fraze îți amintești că le spui copiilor tăi iar și iar? Șansele sunt ca „fii atent!” să fi fost strigată cel puțin o dată sau de două ori (probabil împreună cu „fără lovituri!” și „cine a făcut asta?”). Dar nu este atât de rău, nu? Încerci doar să-ți păstrezi copiii – și pe oricine le apare în cale – în afara pericolului.

Iată însă ce ne spun specialiștii: a spune în mod constant copiilor să fie atenți înseamnă că nu vor învăța cum să își asume riscuri sau să facă greșeli. Este, practic, echivalentul în două cuvinte al stilului de parenting elicopter.

Vezi aici 3 metode de parenting care te ajută să creşti un copil disciplinat, dar fericit!

„A-ți asuma riscuri înseamnă uneori să eșuezi”, scrie expertul în creșterea copilului, Jamie Glowacki, în cartea Oh Crap! I Have a Toddler. „Dacă nu riști niciodată, dacă te gândești la siguranță tot timpul, ajungi să te temi de greșeală. Devii prizonierul fricii de eșec. Ramificațiile acestei atitudini de bază îi afectează pe oameni de-a lungul întregii vieți. ” Amintiți-vă, eșecul nu este neapărat un lucru rău – de fapt, ieșirea din zona de confort merge adesea mână în mână cu succesul.fii atent

 

Și iată altceva de luat în considerare – strigând „fii atent” la un copil care se leagănă fericit pe o bară, îi transmite mesajul că nu ai încredere în judecata lui sau că există pericole ascunse pe care doar adulții le pot vedea. Sporiți astfel îndoiala de sine și anxietatea. Un studiu realizat de Centrul pentru Sănătate Emoțională al Universității Macquarie a constatat că a nu încuraja copiii să își asume riscuri poate cauza probleme de anxietate ulterioare.

Dar dacă copilul tău pare să cadă sau să se rănească? S-ar putea să fii surprins doar de ceea ce poate face copilul tău, susțin cercetătorii. Când ne mușcăm buzele, și ne abținem să strigăm „fii atent”, aproape întotdeauna constatăm că ai noștri copiii sunt bine și mult mai pricepuți decât am crezut. Ei își pot calcula riscul mai bine decât presupunem noi. Deși ar putea face unele greșeli pe parcurs, cu siguranță vor avea  și nenumărate succese. Evaluarea riscurilor crește și înflorește în acest loc. 

fii atent

Notă: Există desigur anumite situații (să zicem, într-o parcare aglomerată) în care cuvintele „fii atent” sunt complet adecvate – și necesare.

Când îi strigi copilului tău „să fii atent!” la locul de joacă, evident, nu încerci să le împiedici dezvoltarea. Ceea ce solicitați cu adevărat este evaluarea riscurilor.

În astfel de situații, încercați să folosiți momentul ca o oportunitate pentru a stimula conștientizarea riscurilor și rezolvarea problemelor.  Iată câteva sugestii oferite de specialiști, despre cum să încurajăm ambele abilități valoroase în loc să recurgem la cuvintele „fii atent”.

    • Amintește-ți că … bețele sunt ascuțite, sora ta stă chiar lângă tine, pietrele sunt grele.
    • Observă că … aceste roci sunt alunecoase, sticla este umplută până sus, acea ramură este puternică.
    • Care este planul tău … cu acel băț mare, dacă te urci pe acel copac?
    • Te simți … stabil pe acea piatră, echilibrat pe acea treaptă, căldura din foc?
    • Cum vei … coborî, urca, traversa?
    • Poți vedea … jucăriile de pe podea, capătul cărării, stânca aceea mare de acolo?
    • Poți auzi … apa care se grăbește, vântul, ceilalți copii care se joacă?
    • Încarcă să îți folosești … mâinile, picioarele, brațele, picioarele.
    • Bețele / pietrele/ bebelușii au nevoie de spațiu. Ai suficient spațiu? Poți merge undeva cu mai mult spațiu?
    • Te simți … speriat, entuziasmat, obosit, în siguranță?
    • Nu te grăbi.
    • Sunt aici dacă ai nevoie de mine.

 

Există o linie fină între ajutor și îndepărtarea obstacolelor.

Unele mame și tați seamănă mai degrabă cu plugurile de zăpadă: mașinile care merg înainte, curăță orice blochează succesul copilului lor, deci aceștia nu trebuie să întâmpine eșecuri, frustrări sau oportunități pierdute.

Poate părea cumva normal și firesc. Dar nu este. Decât dacă am avea certitudinea că vom fi lângă ei pentru totdeauna. Dar, chiar și atunci nu le-ar fi de folos. I-am priva de toată măreția lui “a fi”. Ne naștem și trăim într-o lume a dualităților. Pentru a cunoaște binele, frumosul, liniștea trebuie să experimentăm tot ceea ce le este opus în această lume.

Află cum poți să eviți programarea parentală și socială a copilului tău, citind „Copilul tău este un geniu!”.

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes