Fără îndoială, emoțiile sunt instrumente esențiale în viața noastră care susțin o dezvoltare armonioasă și care ne hrănesc relațiile cu cei din jur.

În acest sens, cercetările confirmă, din ce în ce mai mult, necesitatea dezvoltării inteligenței emoționale a copilului și subliniează o legătură puternică între dezvoltarea personală și succesul personal și profesional.

Cercetătorii în neuroștiință au aratat că, la naștere, creierul unui copil mic este imatur, maleabil, încă „în construcție”. Astfel, mediul emoțional, social și economic în care copilul crește este decisiv pentru maturizarea și plasticitatea creierului său, afectând zonele creierului implicate în învățare.

Așadar, mediul și relațiile cu cei din jur au un efect semnificativ asupra modului în care se dezvoltă copilul. Din cauza lipsei de maturitate a creierului, bebelușii și copiii mici nu au încă capacitatea de a-și controla emoțiile, după cum afirmă  Catherine Gueguen.

Reacțiile lor emoționale, lipsa toleranței față de frustrare, nerăbdarea, dificultatea de a întârzia satisfacția etc. nu constituie, prin urmare, „capricii”, ci sunt legate de această imaturitate a creierului la copii.

Rolul adultului este de a însoți copilul, în special pe cel mic, în descoperirea acestor fenomene noi și confuze pentru el, de a-l ajuta să numească emoțiile și senzațiile corporale pe care le trăiește, de a-i permite să le îmblânzească și să le regleze treptat.

10 chei pentru a sustine maturizarea emoțională a copilului tău

În cartea sa “Trăiește fericit cu copilul tău”, Catherine Gueguen atrage atenția asupra necesității înțelegerii etapelor maturizării emoționale și afective ale copilului pentru a-i înțelege comportamentul. În acest context, autoarea ne propune 10 chei pentru a sustine maturizarea emoțională a copilului . Iată-le:

 

1. Respectă nevoile fiziologice ale copilului tău.

A ajuta copilul să se cunoască pe sine, să-și cunoască corpul, senzațiile, ritmurile, nevoile, îi va permite să trăiască în armonie cu corpul său, să știe să aibă grijă de el și să-și ofere ceea ce îi este necesar.

Acest lucru necesită, spre exemplu, respect pentru apetitul lui, pentru nevoia lui de somn, pentru ritmul lui de învățare…

 

 2. Ai încredere în copilul tău.

Copiii sunt cei mai buni în a ști de ce au nevoie. „Studii recente au arătat că atunci când părinții adoptă o atitudine caldă și își susțin copilul, volumul cortexului orbito-frontal și al hipocampului (zona implicată în memorie și învățare) crește. Ei învață mai bine, își gestionează mai bine emoțiile și dezvoltă o bunăstare de durată”, observă Catherine Gueguen.

 

3. Fii o prezență iubitoare.

10 chei pentru a susține maturizarea emoțională a copilului tău 1

O atitudine iubitoare și grijulie ajută creierul să se dezvolte favorabil. Ori de câte ori adultul înțelege copilul, îl liniștește, îl asigură, îl consolează, îl mângâie adoptând o atitudine blândă, caldă, prin gesturi tandre, vorbind cu o voce calmă, liniștitoare și cu o privire empatică, ajută creierul să se maturizeze. Copilul va putea atunci să facă față mai rapid emoțiilor copleșitoare și impulsurilor creierului său.

 

4. Pune-te în pielea copilului.

A arăta empatie înseamnă a te întreba: “cum se simte copilul meu?”, „de ce are nevoie?”. Poți face presupuneri („ai nevoie de…?“, „Începi să te joci cu mâncarea, nu îți mai este foame?“), poți reflecta asupra emoțiilor sale („pari furios”, „ți-e greu când … “), îi poți validai sentimentele (“ai dreptul să fii trist”, „doare când cazi”),  îl poți încuraja să-și exprime emoțiile (“plângi, o să te simți mai bine”) sau poți descrie ceea ce observi (“am impresia că se întâmplă multe în capul tău”)…

 

5. Nu folosi critica și etichetele.

Lipirea etichetelor și critica sunt modalități de a evita încercarea de a înțelege („ești capricios”, „ești rău”, „ești insuportabil” etc.).

Astfel de practici devalorizează și umilesc puiul de om, împiedică gândirea și instaurează lupta pentru putere. Acest mod de a interacționa blochează relația, închide discuția și generează conflicte inutile.

 

6. Înlocuiește ordinele

Așa cum adulților nu le place să primească ordine, nici copiilor nu le place.

Îți dorești un copil care stabilește relații de dominație cu ceilalți, care dă ordine sau un copil sociabil care știe să creeze legături armonioase, să coopereze, să-i înțeleagă pe ceilalți?

Reține: poți să-i oferi copilului repere cu blândețe și cu bunătate.

 

7. Exprimă-ți propriile emoții

Adulții sunt înainte de toate modele pentru copii. Cu cât copilul îl aude pe adult exprimându-și emoțiile și îmblânzindu-le („e adevărat, sunt supărat, am nevoie de o clipă singură ca să mă liniștesc”), cu atât mai mult îl va imita.

Poți da un exemplu copilului cultivând propria educație emoțională:

– conectează-te la propriile emoții (cum te simți ca părinte? de ce îți este frică? care sunt convingerile tale?)

– primește emoții plăcute și neplăcute fără judecată

– exprimă-ți emoțiile și nevoile fără violență, fără atac sau vinovăție

– rămâi deschis dialogului și căutării unor soluții, care să mulțumească oamenii din jur, dar fără a fi nedrept față de tine însuți

– fii pregătit să-ți recunoști greșelile („Da, îmi dau seama că am fost dur cu tine. Îmi cer iertare!”)

– în cazul pierderii controlului liniștește-te respirând adânc, ieșind din cameră, ascultând muzică, bând un pahar cu apă, meditând etc.

 

8. Ajută-ți copilul să pună în cuvinte emoțiile, sentimentele și nevoile sale.

 

Educația emoțională a copiilor poate începe devreme și poate lua mai multe forme:

– numește emoțiile copilului („Simt că ești supărat/trist/speriat, nu-i așa?”, „wow, , arăți super fericit”)

– evită de ce?

– oferă activități distractive în jurul emoțiilor – câteva idei:

     emoții prin artă,

    activități distractive de educație emoțională care se desfășoară în grup,

    întrebări pe care să le puneți în familie pentru a le cunoaște și pentru a numi emoțiile

    folosește cărțile ca mijloc de descoperire a emoțiilor

 

9. Încurajează-l în formularea cererilor

În primul rând, poți prelua cererea:

“ai vrea sa faci ……sau……?”

„esti de acord cu …..?”

„ti-ar plăcea să…?”

Cu cât copilul este mai mare, cu atât mai mult îi poți cere să facă cereri specifice:

„Nu am înțeles ce ai vrut să spui, poți să mă lămurești, te rog?”

„Nu vreau să fac ceea ce îmi ceri când îmi ceri astfel.”

 

10. Reține că părinții perfecți nu există și că învățarea necesită timp

Ca părinți, ne lăsăm adesea cuprinși de sentimentul de vinovăție de a nu fi făcut îndeajuns de bine sau îndeajuns de mult pentru copiii noștri.

Însă, a vrea să fii un părinte perfect nu este întotdeauna util. Ceea ce ne hrănește sufletul ca părinți este dezvoltarea armonioasă a copilului și calitatea relației pe care o avem cu acesta. În schimb, nevoia exagerată de perfecțiune implică o lipsă a autenticității în relație. Da, copiii au nevoie de părinți autentici și de răspunsuri adecvate nevoilor pe care le au. Oferă-ți timpul necesar, învață mereu și ai încredere în felul în care îți educi copilul.

 

Concluzie

Prin urmare, este important să ne amintim: creierul unui copil și creierul unui adult nu sunt la fel și, asadar, nu pot reacționa similar. Confruntat cu o situație intensă pentru el sau cu o nevoie neîmplinită, copilul va simți în mod natural emoții și le va exprima în funcție de aceste capacități. Dacă aceste proteste ne deranjează, este important să ne dăm seama că aceasta este o consecință neintenționată a imaturității sale și nu a intenției sale.

Percepând emoțiile copilului ca fiind „prea puternice, prea mari” sau „capricioase” interpretăm situația din punctul de vedere al unui creier adult. Aceste emoții îl pot copleși pe copilul care nu are capacitatea de a da un pas înapoi sau de a-și controla reacția. Creierul lui nu este încă suficient de matur pentru asta.

De aceea, copilul va avea nevoie de ajutorul părintelui pentru a-și găsi echilibru emoțional, pentru a învăța să-și recunoască și să-și gestioneze emoțiile.

În acest sens, în cartea ”Copilul tău este un geniu!”, scrisă de Florin Alexandru în colaborare cu prof. Florian Colceag poți găsi informații valoroase, care te pot ajuta pentru o conectare profundă și reală cu puiul tău.

Tu cum susții maturizarea emoțională a puiului tău?

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes