Ți s-a întâmplat vreodată să te simți exasperat de plânsul copilului tău? Te-ai simțit neputincios? Ai simțit furie? Compasiune?

Este bine de știut că, atunci când un părinte îi cere copilului său să se liniștească, îi vorbește despre cât de urât arată când plânge sau îi subliniază că nu există niciun motiv real pentru care să plângă, suprimă practic modul său de a-și exprima emoția. Ba mai mult, trebui să fie conștient că emoțiile astfel reprimate vor reapărea într-un fel sau altul.

Plânsul este firesc, iar lacrimile fac parte dintr-un proces normal de vindecare. Când reușim să percepem plânsul ca un mod de a scoate la iveală ceea ce este în interiorul nostru, înțelegem importanța încurajării copilului de a elibera toate suferințele sale, fie ele emoționale, fie fizice.

Când îi spui copilului tău să nu mai plângă, îi transmiți inconștient mesajul  că emoțiile sale nu sunt importante

Însă plânsul este întotdeauna îndreptățit și potrivit pentru copilul care plânge (altfel, ar fi găsit o altă modalitate de a-și exprima emoțiile). În ochii tăi ca părinte, evenimentul care a provocat plânsul poate părea banal, nesemnificativ, dar în ochii copilului este atât de important încât îl face să plângă.

De aceea, abordarea ta trebuie să fie una empatică,  de înțelegere și de validarea emoțională. Doar în acest fel, copilul va dezvolta treptat abilități de reglare emoțională și va dobândi resurse interne bazate pe sentimentul de securitate emoțională pe care i l-ai transmis.

În acest sens, îți propunem 10 afirmații prin care „Nu mai plânge!” poate fi substituit cu succes:

  1. Ai dreptul să fii trist / să plângi
  1. Văd că e foarte greu pentru tine.
  1. Sunt aici cu tine.
  1. Vrei să-mi spui mai multe?
  1. Te ascult dacă îți dorești să vorbești.
  1. A fost cu adevărat înfricoșător când … / dezamăgitor când … / trist când …
  1. Este adevărat că a fost nedrept.
  1. Bine, ai nevoie de spațiu. Mă duc în sufragerie și poți veni să vorbim când te simți pregătit. / Poți să mă suni când ai nevoie.
  1. Poți să plângi! Sunt aici pentru a te asculta.
  1. Plânge atât cât ai nevoie pentru a te descărca.

Pe de altă parte, putem vorbi și despre cele 6 atitudini de evitat atunci când copilul plânge:

  1. să distragi atenția copilului de la plâns;
  1. să pedepsești copilul care plânge (sau să îl umilești, să îl critici, să îl ameninți cu izolare);
  1. să îl întrebi care sunt motivele pentru care plânge;
  1. să spui „sssst” sau „ce mai faci”, ambele fiind echivalente cu reprimarea emoțională;
  1. să emiți un ultimatum;
  1. să pui prea multe întrebări – mai întâi trebuie să restabilești conexiunea emoțională, apoi poate fi posibilă redirecționare comportamentală și rezolvarea problemelor.
Expresiile de genul „Nu este grav” sau „Oprește-te din plâns” minimizează modul în care copilul se simte, îl învață să-și ascundă emoțiile și să nu aibă încredere în ele.

În loc să îl facă pe copilul tău „mai puternic”, îl slăbesc, îi întrerup sistemul intern de luare a deciziilor bazat pe emoții, îl expun la „explozii” emoționale repetitive pe viitor – eliberarea bruscă a unei emoții blocate și încetinesc dezvoltarea creierului său.

În plus, la nivel social, aceste expresii induc o neînțelegere a trăirilor celorlalți (lipsa de empatie) și un sentiment de inferioritate care îl împing pe copil să nu împărtășească ceea ce simte.

Cum să reacționăm la emoțiile copilului?

Iată metoda  recomandată de psihologul Natacha Deery care sugerează abordarea următoarelor concepte:

Ascultarea empatică fără a judeca: formulări precum, „offf”, „ok”, … sunt suficiente pentru a facilita exprimarea liberă a emoțiilor copilului; acesta are nevoie ca emoțiile sale să fie recunoscute, nu are nevoie de sfaturi.

Verbalizarea – poți sugera cuvinte referitoare la emoțiile pe care pare să le simtă copilul: „Te simți furios? frustrat? ”.

Respectul – ca părinte, întâmpini și respecți emoția pe care o exprimă copilul tău; ea este reală pentru el, iar tu nu o minimizezi.

Ințelegerea și cunoașterea – poți încerca să descoperi emoția din perspectiva nevoii care a declanșat-o; îl poți invita să-ți vorbească despre ce s-a întâmplat și ce nevoie nu i-a fost îndeplinită în acel moment.

Gestionarea emoțiilor – îl ajuți pe copilul tău să descopere modalități de reglare a emoțiilor.

În acest fel, uneori, un simplu „te iubesc”, o prezență tăcută, o privire empatică, o îmbrățișare sinceră pot valora cât o mie de cuvinte pentru un copil aflat în dificultate și se pot dovedi metode eficiente pentru restabilirea conexiunii emoționale cu puiul tău.

Concluzie

Deși plânsul copilului tău poate fi iritant, nu-l pedepsi – ar putea crede că nu-ți pasă prin ce trece. În schimb, întâmpină-i cu blândețe sentimentele, în timp ce îl încurajezi să spună ce simte. Amintește-ți mereu că are nevoie de timpul și de ajutorul tău pentru a învăța să se ocupe de emoțiile sale.

Când copilul tău plânge, încearcă să-ți spună că ceva nu este în regulă, că îi este frică, că dorește ceva, că este obosit sau că suferă. Pe măsură ce îl încurajezi să spună ce simte, îl înveți să se exprime în alte moduri decât să plângă.

Mai multe informații despre ce impact are reprimarea emoțiilor asupra dezvoltării copilului găsești și în acest articol.

Tu cum reacționezi atunci când copilul tău plânge?

 

Lasă un răspuns

Categorii principale

Navighează alegând un subiect de interes